Ambliopia - un test pentru ochii copiilor nostri

Jocul este simplu. Daca parintii ar fi avertizati, s-ar putea sa se evite ca zeci de mii de copii sa devina definit handicapati: respectiv, sa nu vada cu un cohi. Greseala de a nu fi depistat la micul copil aceasta boala – ambliopia unilaterala – face ca multi copii sa creasca si sa dezvolte ca adulti cu un mare handicap fizic. Depistarea sau mai exact punerea in evidenta a semnelor de alarma ne determina sa ducem copilul la oftalmolog – fiecare parinte trebuie sa o faca; si asta cat mai repede posibil: cand copilul are noua sau zece luni.

Regula testului: acoperiti un ochi al copilului cu un bandaj si lasati-l sa se joace timp de 10-15 minute. A doua zi, acoperiti celalalt ochi si astfel continuati cinci sau sase zile. Daca la sfarsitul acestei perioade copilul scoate bandajul atat de la ochiul stang cat si de la cel drept, experimentul nu are nicio semnificatie: copilul nu este obisnuit cu proba. Reluati trei luni mai tarziu, insistand mai mult timp. Daca atunci copilul suporta acoperirea ambilor ochi timp de doua sau trei ore, sa nu aveti nicio teama: el nu este ambliop. Dar daca aceasta tolereaza acoperirea unui ochi si scoate sistematic bandajul de la celalalt ochi, atunci poate fi suspectat de o ambliopie unilaterala – cu acuitate vizuala la un ochi inferioara cu patru zecimi, cea normala fiind de zece zecimi. In functie de gravitatea bolii, ochiul nu capteaza decat o vaga senzatie de lumina sau nu vede decat forme neclare. Copilul trebuie dus de indata la oftalmolog: aceasta este singurul in masura sa confirme pericolul si vindecarea, in cazul in care ambliopia unilaterala nu este datorata unei leziuni organice. In majoritatea cazurilor este vorba de o tulburare functionala vindecabila, cu atat mai repede cu cat copilul este luat in tratament mai din timp.

Daca anomalia este tratata inainte de varsta de doi ani si jumatate, in 95% din cazuri va fi nevoie de cateva zile pentru o vindecare completa. Intre trei si patru ani, de asemenea 95% succes, dar in cateva saptamani. Intre cinci si sase ani, 50% vindecare si aceasta in cateva luni. De la sase ani, eventuala recuperare este mai rara, incompleta si necesita un tratament lung si traumatizant. Dupa varsta de opt ani, vindecarea este aproape nula.

Tratamentul? Aproape acelasi atat pentru un copil mic, cat si pentru unul mai mare – acoperirea ochiului bun (cateva zile, cateva saptamani) fiind suficienta. Ochiul lezat, obligat sa lucreze, recupereaza spontan o vedere normala. Dar, atentie, tratamentul necesita o stricta supraveghere medicala. Si aceasta datorita unui fenomen aparte. Sistemul ocular al copilului prezinta o proprietate ce dispare progresiv dupa varsta de patru ani: vederea unuia dintre cei doi ochi poate fi deteriorata sau recuperata. Lasarea unui bandaj mai mult timp peste ochiul sanatos (in caz de infectie, oreion) poate duce la orbirea partiala sau totala o ochiului. Lezarea ochiului poate fi reversibila, dar pentru reabilitarea vederii trebuie cateodata, pentru un anumit timp, sa fie acoperit celalalt ochi. In nici un caz nu trebuie intervenit fara supravegherea medicului. Ramane ca ambliopia unilaterala sa fie automat depistata si tratata de catre medici.