Antilopa indiana

Aproape toate gazelele, si cele africane si cele asiatice, nu suporta desisurile padurilor. Toate gazelele sunt locuitori ai intinderilor de stepa sau ai pustiurilor.

Gazelele sunt zvelte, gratioase. Copitele lor sunt extreme de micute. Cand pasesc, ai impresia ca merg pe varfuri. Alergatorii pe distante scurte stiu ca nu se poate realize o viteza mare, daca alergi sprijinindu-te pe toata talpa piciorului. Asa face si gazela: daca s-a lansat in fuga, nu mai atinge pamatul decat cu varful copitei. Unele gazele sunt deosebit de rezistente: pot goni timp indelungat cu viteza de 65 kilometri pe ora.

Gazela are un auz excelent: isi da seama de apropierea unui dusman numai dupa vibratiile pamantului. Dupa ce a alergat cam trei sute de metri, gazela se opreste si se asigura: nu cumva s-a speriat degeaba! Daca totusi pericolul exista, ea porneste mai departe.

In stepele aride ae Africii si Asiei vietuiesc circa douazeci de specii de gazele. Unele traiesc in munti. Asa este, de exemplu, gazela tibetana. Sunt gazele care abia ajung la marimea unei capre, altele sunt aproape cat un cerb. In cadrul acestor specii, au coarne si femelele si masculii. Parul de pe corp, nu prea des, e de culoare galbena-nisipie. Unele au pete negre pe coada sau dungi pe laturile corpului. Numai antilopa Indiana are o “haina” cu totul aparte: are corpul negru, dar de la abdomen in jos culoarea inchisa se intrerupe brusc si continua cu un alb imaculat care ii acopera burta si pieptul. Varful botului si “ochelarii” din jurul ochilor sunt tot de culoare alba. Asa arata masculul. Femela este colorata mai modest, in galben-nisipiu si n-are coarne deloc. In schimb, masculul are niste coarne cu totul neobisnuite pentru o gazela: sunt rasucite in forma de spirala si seamana cu un tirbusor, ca la antilopele africane cu coarne spiralate.

I. Akimuskin