Balada romaneasca populara folclorica, fantastica si mitologica

Balada este un termen francez a numi cantecul de joc, dar in acest articol ne vor referi la balada romaneasca populara. La romani, balada folclorica mai poarta mai poarta si numele de cantec batranesc in sensul de voce a veacurilor trecute. Ele au fost impartite in mai multe categorii, dar acum ne intereseaza cele “fantastice”, ca Soarele si Luna si Iovan Iorgovan. Deci, ne vom opri asupra acelor balade cu referinta la un trecut fabulos, mitic.

Prima culegere folclorica facuta de romanticii secolului trecut a fost cea a baladelor sarbe, provenite adica dintr-o regiune, Dardania, intrata in referintele mitice ale antichitatii. Dupa aceea au urmat si baladele romanesti culese si prezentate de Vasile Alecsandri. Cercetarile folcloristilor au aratat ca exista o mare asemanare intre baladele sarbesti, albaneze, bulgaresti, grecesti si romanesti, adica baladele unei regiuni europene osmoza etnica si culturala. Explicatia s-a cautat intai in nivelarea produsa de ocupatia turceasca, care n-a functionat insa pentru romani. Apoi s-a impins mai inapoi cautandu-se o unitate provenita dintr-o puternica influenta bizantina. Cea mai plauzibila teorie este cea hasdeiana a substratului tracic si ilic, comun pentru Peninsula Balcanica si pentru romana.

Desi baladei romanesti i s-au constatat, de regula, radacini istorice si cu atat mai putin mitice, exista cercetatori care sustin ca anume portiuni si motive baladesti sunt de origine foarte veche si ca trecerea motivelor din miturile antice in folclorul popoarelor din rasaritul Europei este o ipoteza de lucru obligatorie. Exemple: darul pe care il face lui Ahile tatal sau este un cal nazdravan. Acest cal prezice moartea eroului. Calul lui Ahile se numeste Balios, iar in aromana gasim epitetul Balaʼú, dupa cum in daco-romana Balan. Cel care formuleaza ipoteza este C. Poghirc. Cu mult inaintea lui, scriind Istoria vietii bizantine, N. Iorga se oprise asupra numelor pe care le purta calul marelui bizantin Belizarie (de origine traco-romana, dupa cum a aratat I. I. Rusu), cal numit de greci falios, iar de “barbari” (e vorba de barbarii din solda lui Belizarie, intre care multi traci) balan. “Oare corespunzand la cuvantul romanesc balan?” se intreaba N. Iorga. Cifra de 50 de fii o gasim si la familia lui Priam si in ciclul de balade Novacesti. (Novac are in romana sensul de urias).

In Iliada, eroul lupta cu apa Scamandrului, iar in balada romaneasca Iorgu Iorgovan lupta cu apa Cernei, (nume care, precizeaza savantul C. Porghirc, se trage din tracicul Tsierna si nu din slava). In fata mortii Ahile afiseaza resemnarea din Miorita, se arata din aceleasi surse. Originea tesaliana si calul ne conduc catre orginea traca a eroului, adaugam. Tema sotului intors din razboli care isi gaseste sotia gata sa se recasatoreasca, din odiseea, e raportata la situatiile similare din baladele ciclului Unchesii sau Mosneagul, unde ratacirile eroului dureaza tot zece ani, sotii se recunosc dupa anume semne, eroul se intalneste cu tatal sau in vie, iar pedepsirea vinovatilor se face cu ajutorul sagetilor. Iata motive sau transmisii extrem de arhaice in baladele romanesti. I se mai pot adauga doua situatii mitologice: uciderea balaurului infectios de catre Iovan Iorgovan poate fi apropiata de uciderea lui Python de catre Apollo, ca si fuga soarelui dupa luna in evidenta legatura cu mitul lui Apollo (soarele) si Diana-Artemis (luna).

Balada populara romaneasca n-a fost cercetata din punct de vedere mitologic decat de foarte putini, dar descifrarile folclorico-mitice ale acestuia nu s-au bucurat de atentia folcloristilor, desi tocmai pe taramul mitico-folcloric, Dacia preistorica prezinta cele mai mari garantii de interes stiintific. Balada populara romaneasca constituie o fisa obligatorie al unui dictionar al culturii daco-trace.