Bambusul - planta universala

Bambusul imbogateste solul, il fixeaza pentru a nu fi spalat de torenti sau surpat de cutremure, ofera omului material din care se confectioneaza unelte, instrumente muzicale, jucarii. Aceasta planta furnizeaza hartie, penite si pensule cu care artisti talentati deseneaza conturul gratioaselor lui tulpini si frunze. Nicio alta planta nu are, probabil, intrebuintari atat de variate. Un om de stiinta a elaborat chiar o metoda de distilare a bambusului cu scopul de a obtine combustibil pentru motoare diesel. Exista un catalog care enumera peste 1.000 de “profesii” ale acestei nobile plante ce creste pe toate continentele cu exceptia Antarcticii, fiind totusi mai raspandita si deci si mult mai folosita in sudul continentului asiatic.

Se cunosc circa 600 de specii de bambus incadrate in aproximativ 50 de genuri – de la plante pitice si firave, de tipul ierbii propriu-zise, si pana la gigantii inalti de 40 de m, cu un diametru de 30 de cm. Deosebindu-se intre ele printr-o gama bogata de culori, forme si dimensiuni, toate speciile au insa o trasatura comuna – tulpina lemnoasa. In general, ea este goala pe dinauntru si impartita in cavitati mai mari sai mai mici prin pereti despartitori subtiri. Tocmai tulpina usoara, dar in acelasi timp tare si rezistenta, face ca bambusul sa fie atat de pretios.

Cea mai umimitoare insusire a bambusului este cresterea lui rapida, fara egal in lumea vegetala (recordul mondial: bambusul madake – Psyllostachys bambusoides -, specia cea mai raspandita in Japonia, creste in decurs de 24 de ore cu aproape 30 cm).

O alta particularitate neobisnuita a “ierbii gigantice” consta in aceea ca marea majoritate a speciilor ei infloresc doar o data la 30, 60 si chiar 120 de ani. In plus, toti reprezentantii unei specii, indiferent de raspandirea lor geografica, infloresc in acelasi timp. Fenomenul infloririi concomitente si in proportie de masa exte explicat de specialisti ca avand loc datorita informatiei continute in codul genetic al acestor plante. Dupa inflorire, tulpinele mor, dar padurile de bambus nu dispar. Semintele cazute pe sol incoltesc, dand nastere la o noua generatie de bambus. Pentru a atinge insa maturitatea, tanarului vlastar ii sunt necesari 5-10 ani. Din acest motiv, florile de bambus vestesc celor ce prelucreaza aceasta planta inceputul unei indelungate “crize economice”.

Fructele celor mai multe specii de bambus amintesc de boabele de grau; numai una, raspandita in India, produce fructe de marimea perelor. Cand aceasta specie infloreste, la intervale de cate 30 de ani, fructele ei mari si zemoase, cazand pe sol, ofera hrana abundenta sobolanilor. Dimpotriva, inflorirea altor catorva specii le este de folos oamenilor, semintele lor, prajite, putand fi consumate.

In India bambusul este numit si “copacul saracului”. El intra in viata taranului indian chiar de la nasterea acestuia si il insoteste pana la moarte. In satele indiene, ombilicul nou-nascutilor este taiat cu un cutit de bambus; copiii dorm in leagane de bambus, iar maturi fiind lucreaza cu unelete de bambus; animalele si le hranesc cu lastarii si frunzele acestei plante, iar la sfarsitul vietii, pe ultimul drum, sunt dusi pe targi tot de bambus.

India dispune de cele mai intinse paduri de bambus din lume – ele ocupa aproximativ 10 milioane de hectare – pe care cresc 35 de specii diferite.