Boala diareica acuta

Diaree acuta, enterita acuta, enterocolita acuta, tulburare digestiva acuta. Prin diaree acuta se intelege o imbolnavire digestiva, care apare brusc, caracterizata prin pierdere de lichide si scadere in greutate, determinate de scaune lichide si numeroase, pofta de mancare scazuta sau disparuta si/sau varsaturi. Diareea este provocata in majoritatea cazurilor de o infectie virala, mai rar microbiana.

Ideal este sa se caute cauza diareei prin coprocultura. In familie, uneori este greu de practicat o astfel de inverstigatie de laborator. Diareea survine usor la copil cand conditiile de mediu sunt nefavorabile (fara apa curenta, fara frigider, vase spalate necorespunzator) sau familia, si indeosebi mama, nu respecta regulile de igiena corporala (nu se spala de maini!).

Diareea incepe in general cu anorexia (lipsa de mancare), modificarea comportamentului (trit sau agitat) si/sau 1-2 varsaturi. Curand, apar scaune „diareice” peste 3 in 24 de ore; moi („lichide sau semilichide”) de culoare galbena-verzuie, verde sau maroniu, cu grunji de forma neregulata si mari cat un bob de mei pana la un bob de mazare, uneori cu alimente nedigerate. Intre grunjuri se observa mucozitati, fasii de culoare alburie care dovedesc iritatia peretelui intestinal. Aparitia sangelui si/sau puroiului demonstreaza o cauza infectioasa mai grava. Alteori, scaunele sunt mai apoase, cu resturi mici de materii fecale. Mirosul este puturos respingator, de putrefactie, mai rar de acru. Eritemul fesier insoteste de obicei diareea sugarului si copilului mic. In multe cazuri, boala se anunta cu 1-2 varsaturi. Este un semn neobligatoriu, dar important si de temut. Cand sunt frecvente si abundente, alimentarea copilului devine dificila si uneori imposibila, antrenand pierderi mari de apa si electroliti (sodiu si potasiu) cu repercusiuni grave asupra metabolismului general al organismului. Colicile (durerile abdominale) se manifesta prin neliniste, tipete, frecarea calcailor. La copii mai mari, durerile se accentueaza inainte si in timpul, eliminarii fecalelor. Ei pot avea tenesme, care sunt resimtite ca o tensiune dureroasa cu senzatie de arsuri si dorinta continua de a merge la closet.

In formele grave, abdomenul sugarului se umfla, devine intins, “tare” (ca urmare a acumularii de gaze in intestin, formate prin procese patologice de fermentatie), cu tulburarea tranzitului intestinal (miscarile intestinului devin slabe, ineficiente; muschii peretelui intestinal “paralizeaza”). Este ceea ce se numeste meteorism abdominal semn de mare gravitate, ce impune internarea de urgenta a copilului in spital. Scaderea in greutate este un obiectiv de mare pret, demonstrand in primul rand deshidratarea (pierderea de lichide si electroliti) si mai putin slabirea (care apare cand diareea se prelungeste). Aprecierea scaderii greutatii se face prin cantarirea zilnica.

Semnele de deshidratare acuta grava ce pot fi sesizate si de mama sunt: uscarea pielii, buzelor si a mucoasei gurii; mictiuni rare de urina putina, deprimarea fontanelei (“moalele capului”), in formele grave – persistenta cutei pielii (“pliului cutanat”), atunci cand adultul prinde abdomenul copilului.

Starea generala in formele usoare se mentine buna. Copilul este vioi, se misca si se joaca, se manifesta fata de adulti ca si mai inainte, primeste bine lichidele. Nu sunt motive de ingrijorare.

In formele medii intervine o modificare oarecare in comportamentul copilului. Sugarul este mai trist, se misca mai putin, este mai palid, primeste numai unele lichide (apa, ceai). Copilul mai mare isi pierde din voiciune, nu se mai joaca, mananca mai putin si “pe alese”, uneori acuza dureri “de burta”, are greturi.

In formele grave, sugarul devine somnolent, “zace” tot timpul, fata este inexpresiva, dispare jocul mimicii la vorbele, zambetul si mangaierile mamei. Fata este palida, apoi palida-cenusie, cu “cearcane” in jurul ochilor (care se “infunda” in orbite, devin inexpresive). Refuza sa primeasca vreun aliment sau varsa la orice tentativa de a-l alimenta.

Febra poate lipsi. De obicei este moderata, in jur de 38°C. Este mare atunci cand diareea a survenit odata cu un “soc caloric” sau cand copilul nu primeste lichide suficiente (“febra de sete”). De obicei, febra dispare odata cu rehidratarea. Apartia la inceput si persistenta in tot cursul bolii are semnificatia de infectie severa. Daca febra (prin transipratie si respiratie), varsaturile si diareea se mentin, riscurile de deshidratare sunt mai mari.