Bogatanul pacalit

Un bogatan viclean de la tara avea o fata frumoasa. O multime de flacai buni de insuratoare si-au trimis petitorii la casa bogatanului, clar tatal cel neinduplecat i-a respins pe toti si-a zis:

- Am sa-mi marit fata dupa cel care ma va pacali de doua ori.

Numai ca nimeni n-a izbutit sa-l pacaleasca de doua ori pe vicleanul bogatas.

Nu departe de casa lui locuia un biet pastor. Si, iaca, a venit pastorul la bogatas si i-a spus:

- Daca te voi pacali de doua ori, imi dai pe fii-ta de nevasta?

A ras bogatanul:

- Ti-o dau, sigur ca ti-o dau. Numai ca nimeni nu ma poate pacali de doua ori, asa ca n-ai sa ma pacalesti nici tu.

- Si daca te-oi pacali, totusi?

Bogatanului i-a sarit tandara:

- Ia-o din loc, laudarosule! Hai, ca sunt gata sa plec la pescuit. Iaca, m-asteapta luntrea.

Atunci i-a raspuns pastorul:

- Ingaduie-mi sa merg cu tine. Am sa-ti dau si ce prind eu.

- Fie, asaza-te si vasleste!

S-a asezat pastorul la vasle si-a indreptat luntrea catre un loc su stufaris. Stia el ca lacul nu-i adanc acolo, ca are pe fund pietroaie si ca prin partile acelea nu-s pesti la fel.

A aruncat pastorul undita, a tras, dar de scos n-a mai putut-o scoate. “S-a agatat de o piatra” – si-a dat el seama. Dar bogatanului i-a zis:

- Tii, strasnic! Am prin un peste atat de mare, ca nici nu-l pot scoate din apa!

- Hai ca-ti ajut – a grait bogatanul cel hraparet. Dar nu uita de invoiala: pestele-i al meu!

Au prins amandoi a trage, undita nici ca s-a clintit.

Atunci a zis pastorul:

- Stai sa dau o fuga pana acasa, sa beau o cana cu ceai. Ceaiul imi da putere.

A ramas bogatanul singur in luntre, cu amandoua mainile pe batul unditei si l-a asteptat pe pastor.

Iar in vremea cat a lipsis, a cumparat pastorul un ditai peste afumat si un ardei, a pitit cumparaturile in san si s-a inapoiat la bogatan. Din nou s-au apucat amandoi sa traga, trag, tra, dar undita ramane nemiscata.

- Nu ne-a mai ramas decat sa ma arunc in apa – a zis pastorul. Si tot scot eu pestele, cu mana.

- S-a aruncat pastorul in apa, a inotat pana-n stufaris si s-a ascuns. Acolo a stat cat a stat, apoi iar a inotat pe sub apa si a iesit chiar langa luntre.

A-ntrebat bogatanul:

- Unde-ai pierit? Da pestele!

- Nu te supara c-am zabovit atat – i-a raspuns pastorul. Am nimerit pe nepusa masa la un praznic al dragonului apelor. Tocmai isi serbeaza cei o mie de ani.

- Si cu ce te-a ospatat dragonul?

- Nici nu-mi pot aminti toate felurile cu care m-a cinstit. Iar, cand am plecat, mi-a daruit stapanul apelor un saculet cu margaritate si un peste afumat.

Auzind una ca asta, bogatnaul a prins sa tremure de lacomie.

I-a rapsuns pastorul:

- Nu te supara, cinstita fata, dar am lasat saculetul cu margaritare pe fundul apei … Ia te uita ce mai peste mi-a dat dragonul! Am fost nevoit sa-l tin cu amandoua mainile, sa nu-l scap …

- Of, natarau vrednic de dispret! i-a strigat cu rautate bogatanul. Cum de-ai avut indrazneala sa schimbi margaritarele pe un peste?

- Nu te amari – i-a raspuns pastorul, i-am fagaduit dragonului ca vii tu dupa margaritare. Zvarle-te degraba in unde, pana n-apuca stapanul apelor sa-i dea alcuiva saculetul cu margaritare!

Si, s-a zvarlit bogatanul in apa si atat de zdravan a dat cu capul de-o piatra, incat abia a putut sa mai iasa. L-a tras atunci pastorul in luntre si l-a intrebat:

- Parca te-ai lovit? Ce nenorocire! Noroc ca am eu niste leacuri strasnice impotriva loviturilor!

- Si, apucand ardeiul rosu, pastorul i-a frecat bine-bine rana, de-a urlat bogatanul ca din gura de sarp. La strigatele lui au prins oamenii a alerga catre ei. Atunci pastorul a spus:

- A venit vremea sa-ti indeplinesti fagaduiala.

- Ce fagaduiala? a intrebat manios bogatanul.

- Ia socoteste de cate ori te-am pacalit azi! Acu’, da-mi fata!

De rautate, s-a schimonosit fata bogatanului. Dar inapoi nu mai putea da, ca-l auzise tot satul.

Asa s-a insurat pastorul cel siret cu fata bogatanului.