Bunicul cel batran si nepotelul de Lev Tolstoi

Va oferim spre lectura povestirea “Bunicul cel batran si nepotelul” scrisa de Lev Tolstoi. Ilustratia apartine Cleliei Ottone.

Bunicul era batran tare. Picioarele nu-l mai tineau, ochii nu mai vedeau, urechile nu mai auzeau, dinti nu mai avea. Si cand manca, ii curgea toata mancarea pe de laturi. Fiu-sau si nora-sa nu-l mai asezau cu ei la masa si ii dadeau sa manance dupa cuptor.

Odata i-au adus pranzul intr-o strachina. Mosneagul a vrut s-o traga mai aproape, dar a scapat-o si a spart-o. Nora-sa a prins sa-l ocarasca, zicand ca strica tot ce au in casa, ca sparge strachinile si ca de acum inainte o sa-o aduca mancarea intr-o troaca. Mosneagul doar a suspinat si a tacut.

Intr-o zi, pe cand barbatul si nevasta erau acasa, au vazut ca baietasul lor se joaca pe podea cu niste scandurele, mesterind ceva. Tata l-a intrebat: „Ce faci, Misa?” „Fac o troaca, i-a raspuns Misa, sa am in ce sa va dau de mancare cand veti fi batrani tu si cu mama”.

Barbatul si nevasta s-au uitat lung unul la altul si le-au dat lacrimile. Li s-a facut rusine ca-l batjocorisera asa de rau pe mosneag. Si, de atunci, l-au asezat la masa cu ei si i-au purtat de grija.