Cand sapi groapa altuia - poezie

Va oferim spre lectura poezia intitulata „Cand sapi groapa altuia” scrisa de Daniel Tei. Cu siguranta, titlul e sugestiv, morala pe masura, iar invatamintele pot fi trase de fiecare in parte cu usurinta. Cand sapi groapa altuia, risti sa cazi in ea sau ... vezi sa nu cazi tu in ea. Ilustratia e semnata Ana Maria Buzea.

Voinicica, intr-o zi,

Catre Voinicel grai:

- Voinicele, tare-as vrea,

Pentru papusica mea,

Din blanita-un guleras

 Matasos, de iepuras.

Voinicel, cu zel si foc,

Se impreuna pe loc:

- Maine dimineata-n zori

Ne vom face vanatori!

Bucuros, nevoie-mare,

(Fiindca alta treaba n-are!)

Azorica tumbe face,

Sare-ncolo, sare-ncoace,

Nimerind asa, deodata,

Balbadac, intr-o ... galeata!

Care-i, pe deasupra, plina,

Vai de el! cu ... motorina.

Ei, acum, mirositor,

Cum sa fie vanator?

Vine Azorel supus ...

- Ham-ham, am ceva de spus:

Bunicutul dinspre tata

Stiu c-a fost de mult, odata,

Tanar cum era, in floare,

Caine bun de vanatoare;

Cred ca ne va ajuta,

Cu-o povata el cumva!

Si, rapid, cat ai clipi,

Azorel o si zbughi ...

Vine el cu fruntea sus:

- O capcana v-am adus!

- Maine o vom incerca,

Iepuri multi vom prinde-n ea!

Zice Voinicel cu-emfaza

Si capcana studiaza.

Asadar, devreme-n zori,

Echipati in vanatori,

Voinicica, Voinicel,

Urmariti de Azorel

Bucurosi nevoie-mare

Ca se duc la vanatoare,

O pornira-n pas agale

Spre padurea dinspre vale,

Ca sa prinda – si-au zis ei! –

Iepurasi, asa, vreo trei.

Cum ajung in padurice,

Azorel, expert, le zice:

- Sunt pe-aici multi iepurasi,

Dar se sperie de pasi ...

Ba, mai mult, va spun ca

Se sperie din te miri ce.

- Voinicica, da-mi din punga ...

Nu prea multi, asa s-ajunga,

Cam un pumn de morcovei,

Drept momeala pentru ei.

Gata! ... Sssst! ... Incet, taras,

Iau capcana si, pas-pas,

O aseaza-n luminis,

Mai ferit, langa-un tufis,

Tot punand, cu  mult temei,

Morcovi mari si morcovei.

- Ssss! ... Va rog, nicio miscare!

Pregatiti sacosa mare! ...

Se intoarce Azorel,

Foarte incantat de el.

Sunt maestru, veti vedea;

Pan’ la opt voi numara,

Iar in cursa mea abila,

Va intra un urechila.

Si in timp ce Azorel

Numara sigur pe el ...

Vreo trei-patru iepurasi,

Mici, pufosi, draguti, poznasi,

Din codite scuturand,

Susotira, rand pe rand,

Cum sa-i vina – asta e! –

Lui de petrecanie! ...

Lui, catelului Azor,

Ce se crede vanator.

Se-opinteste fiecare

Si imping inspre carare

Cursa, care – nu-i asa?!

Sa ii prinda trebuia.

Se ascund nu zic nimic,

Nu clipesc si tac chitic.

Din tufisuri, plin de el,

- Sapte! ... numara Azorel,

Cand se-aude: - Ajutor! ...

Auuu, labuta! ... fratilor! ...

Voinicica, Voinicel,

Sprinteni, au sarit la el;

Si cand colo, ce sa vada?

Catelusul prins de coada!

Prins de coada, sta-n carare,

Aratand a ... aratare.

- Auuu! ... Ma doare, ma arde tare!

Si-au luat nasul la purtare! ...

Si vedeti ce-o sa le fac,

Lasa ca le vin de hac!

Drept raspuns, de nu stiu unde,

Cor de urecheati se-aude:

- Hei, cumetre Azorel,

Ne-ai intins tu frumusel

Cursa sa cadem in ea,

Si, uite, vai de coada ta!

- Iti mai arde-acuma, oare,

Sa pornesti la vanatoare!?

Rontaind la morcovei,

Le-au mai zis ei celor trei:

- Voinicica, Voinicel,

Mai ales tu, Azorel,

Ascultati si luati aminte:

Orice treaba e cuminte,

Daca-o faci cu-nvatatura.

Lectia a fost cam dura,

Dar de-acum sa stiti asa:

Cand sapi groapa altuia,

Vezi sa nu cazi tu in ea!