Cate ceva despre igiena

Un cod al comportarii civilizate, care n-ar avea curajul sa “atace” deschis si sincer problema igienei, ar suferi de ipocrizie. Ar fi doar pe jumatate sincer. In fond si la urma-urmei, de ce trebuie sa-i suportm noi “hatarul” unuia, sa zicem, de a-si plimba mainile nespalate peste 5-6 franzele (spre a alege) din care am vrea sa cumparam si noi una? De ce sa suportam mirosul neplacut al gurii, atata vreme cat acesta poate fi alungat printr-o simpla pastila mentolata? Si de cate ori nu suntem pusi in situatia de a calatori (si nu numai) langa o persoana neglijenta, nesalubrizata corporal sau vestimentar!? Prin urmare, inainte de a iesi din casa, sa nu uitam de cerintele indispensabile unui om care se respecta sub raport igienic. Sapunul, pasta de dinti, deodorantul etc. – iata un scurt “inventar” pe care trebuie sa-l recapitulam.

Pantofii lustruiti, pantalonii calcati, camasa curata, parul aranjat, iata in linii generale imaginea corecta a unui barbat.

·        Barbieritul (zilnic) este o conditie elementara de igiena la barbat.

·        Lungimea parului la barbati poate sa difere in functie de moda de la o perioada la alta. Sunt certe doua aspecte: parul de o lungime normala la propriu si firesc barbatului; indiferent de lungime, parul trebuie intotdeauna sa fie ingrijit (curat in primul rand, pieptanat etc.).

In ce le priveste pe femei, o atentie in plus la toate aspectele ce tin de igiena se impun:

·        Orice incercare de “infrumusetare” incepe cu cea mai stricta igiena corporala. Inainte de orice “machiaj”, sapun si apa, fara economie!

·        Orice urma de neglijenta tradeaza impolitete: unghiile cu lacul ciobit, unghiile neingrijite, parul nepieptanat, rujul intins sau sters, rimelul aproape sters etc.

·        Machiajul nu se repara in public si se utilizeaza in principal dupa-amiaza si seara.

·        Este total nepoliticoasa utilizarea in comun a rujului sau a cutiei de fard. Toate obiectele “cosmetice” sunt de utilizare strict personala.