Ceasul desteptator

Va oferim spre lectura povestea “Desteptatorul” scrisa de Anca Marinescu. Ilustratia apartine lui Pompiliu Dumitrescu.

Pentru prima data, Horia a ramas singur in casa. Nerabdator si totodata plin de sine, Horia se indreapta spre desteptator … Acum e acum! De cand doreste sa se joace cu ceasul, sa-l puna sa sune la ce ora vrea el!

Bucuros, baiatul intinde mana, dar degetele nu reusesc sa cuprinda bine ceasul care aluneca si cade. Se aude un zgomot puternic, geamul ceasului se tranforma in cioburi marunte, iar tic-tac-ul fascinant amuteste.

Pe Horia il trec naduselile … Ce-i va spune mamei?

Sa-i spuna ca pisica e de vina, ca ea a sarit pe masuta si l-a trantit? Sa-i spua ca el habar n-are cine l-a spart?

- Uf, ce nenorocire! se caina vaiatul si se uita pe fereastra, sa vada dcca nu vine mama.

Afara, soarele se juca bucuros prin crengile caisului inmugurit. “Degeaba, daca desteptatorul e stricat!” isi spune baiatul.

Itr-un tarziu, usa se deschide si intra mama, dar el nu se mai bucura de venirea ei, ca in alte dati.

Horia se apleaca si ia ceasul. Mainile lui mici, tremuratoare, abia reusesc sa-l cuprinda. Cu ochii plini de lacrimi, rosteste printre suspine aratandu-i mamei desteptatorul:

- N-am vrut, mamico, iarta-ma!

Dar – minune – mama nu se supara. Il ia in brate, cu desteptator cu tot, si-l mangaie pe crestet.

Copilul ei spune adevarul, nu minte … Acesta e lucrul cel mai important! Cu mult mai de pret decat ceasornicul, decat orice pe lume …