Univers de copil

A+ R A-


Cetatea Bran

Cetatea BranPe Magura Branului, deasupra padurii intunecate de brazi, cu trunchiuri drepte si semete ca niste sulite infipte in deal de cine stie ce urias din povesti, se ridica, mareata, Cetatea Bran, strajuind parca si azi, ca odinioara, drumul spre Brasov, spre Transilvania.

Priviti-o: e batrana de peste veacuri ... A fost zidita aici, pe un stei abrupt ce inchidea trecatarea Bran, dintre cele doua tinuuri surori: Tara Romaneasca si Ardealul.

Pe aici trecea vechiul drum comercial zis “al Brasovului”, ce urca din Muntenia spre Transilvania. Tot aici era si Vama. Cetatea trebuia sa vegheze asupra satelor date in stapanirea Branului, asupra drumului si Vamii, a “pasului” din munti, pe unde multi tarani romani fugeau ca sa scape de robie. La nevoie, pe timp aprig de lupte sau cotoprire, garnizoana ei trebuia sa apere trecerea spre orasul Brasov de atacul vrajmasilor sau raufacatorilor.

De-a lungul celor sase secole de viata, zidurile si meterezele Cetatii au fost de mai multe ori daramate sau parjolite, apoi refacute si transformate. Priviti-le cu luare-aminte: fiecare piatra, fiecare turn, fiecare fereastra sau “gura de foc” a fost martora la multe framatari si lupte. Daca aceste ziduri ar avea glas, daca ele si-ar spune povestea, cate fapte de demult, din vremea strabunilor nostril, n-ar invia o clipa!

La poalele dealului, catre sud, unde azi serpuieste soseaua asfaltata, se vad bine urmele unui puternic zid de piatra. In el sunt sapate doua randuri de ferestruici pentru finite sau tunuri mici, de aparare. Este ceea ce a mai ramas din vechile “panze” sau ziduri de intarire ale cetatii. Ee ar putea povesti despre Mircea cel Batran sau Iancu de Hunedoara, care au pus mesteri si osteni sa le intareasca, pentru a infrunta aici temutele osti ale turcilor, despre parcalabii romani, castelanii unguri sau guvernatorii brasoveni pe care i-a avut cetatea, rand pe rand, mai apoi. In turnul dreptunghiular dinspre rasarit se afla o “scara secreta” de lemn si o inchisoare “secreta”, intunecata si trista. Si nu era singura. Cetatea mai avea asemenea “celule”, in care zaceau adesea iobagii romani, prinsi cand incercasera sa fuga prin trecatoare, in munti, ca sa scape de robie si de birurile grele puse de orasul Brasov sau de nobilii unguri asupra lor. De multe ori “colibasii”, locuitorii satelor din jurul Branului, s-au ridicat sa-si recastige libertatea! Cetatea a vazut, rand pe rand, pe rasculatii din vremea lui Doja, pe cei din timpul lui Horia, Closca si Crisan, pe ciobanii romani care, in 1821, treceau prin pasul Bran arme pentru pandurii lui Tudor, sau la 1848 pe “colibasii” Branului care au alungat pe castellan si s-au declarat liberi.

Azi vremea aceea veche a ramas doar in paginile istoriei, in amintirea noastra si in muzee. Cetatea Bran, devenita si ea muzeu, este una dintre acele marturii vii despre trecutul zbuciumat al poporului nostru.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Ganduri de primavara

Ganduri de primavara

Ganduri de primavara Primavara, cand apari suntem extraordinari, suntem nemaipomeniti de frumosi si fericiti. Parca n-am calca pamant, parca am pasi pe vant, parca am zbura prin crengi, parca am...

Confectionam felicitare person…

Confectionam felicitare personalizata de Craciun

Confectionam felicitare personalizata de Craciun Cu putina imaginatie putea crea si confectiona o felicitare personalizata de Craciun. Felicitarea va avea o “amprenta” foarte personala, aceea a voastra. Dupa cum vedeti si...

Poezie cu luna de aur barca

Poezie cu luna de aur barca

Poezie cu luna de aur barca Va oferim spre lectura versurile pentru “Poezie cu luna”, semnate de Passionaria Stoicescu. Cand cu versuri se incarca, Luna...

Aspiratii si atitudini in adol…

Aspiratii si atitudini in adolescenta Desi fiecare etapa de varsta isi are valoarea ei in evolutia fiintei umane – deoarece este consecinta celei dinainte si o pregateste pe cea...

Ingandurarea lunii mai

Ingandurarea lunii mai

Ingandurarea lunii mai   Delectati-va citind poezia “Ingandurarea lunii mai” scrisa de Dumitru Eliade.   In ziua-n care m-asteptai Se-ngandurase luna mai   Si-ngandurarea ei trecea Incet, pe carele cu cai.