Cinstiti batranetea

Odata era un mosneag, care de batran ce era abia putea umbla. Nu vedea, n-auzea si nici dinti in gura nu avea. Cand manca, varsa deseori mancarea, pentru ca-i tremurau mainile. Celor din casa le era greata de mosneag si incepusera a-i da mancare la vatra de-o parte.

Batranul scapa blidul (strachina) din mana si se strica.

Nora-sa se manie strasnic si cumpara un blid de lemn, in care-i turna toate mancarile la un loc, fara sa mai aiba grija sa-l spele.

Mancand mosneagul pe vatra, iar feciorul si nora-sa la masa, nepotul batranilor incepu a strange bucati de lemn, alcatuindu-le laolalta.

-          Ce faci, Ioane? il intreba tatal-sau.

-          Fac o trocuta ...

-          Ce-ai sa faci cu ea?

-          Sa am din ce sa va dau se mancare, cand veti fi batrani, ca mosul.

Parintii baiatului auzind vorbele acestea, lacramara si se razgandira:

-          Cum tinem noi pe tatal nostru, asa ne vor tine pe noi, copiii nostri.

De-aici inainte, feciorul si nora chemara pe batran iar la masa si-l ingrijira mult mai bine ...

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, daca vrei si copii tai sa te cinsteasca.

Gh. Pop