Cocosul de mesteacan

Cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix) este intalnit la noi in nordul Carpatilor Rasariteni, in cateva statiuni din Muntii Rodnei si in imprejurimile localitatii Carlibaba. Efectivul este mic, dar stationar. Batranii din Dorna Candrenilor si Poiana Stampei povestesc cum cocosii de mesteacan se bateau pana si pe gardurile din sat. Schimbarile climatice, din ultimii 180 de ani, au imputinat foarte mult numeric aceasta specie.

Dimensiunile (41-53 cm) sunt mai mici decat la cocosul de munte. Femela are penajul cafeniu roscat si este mai mica decat mascului. Penajul cocosului este mai placut la culoare decat al femelei. Gatul, spatele si pieptul sunt negre-albastrui, lucioase. Pe aripi se gasesc niste pete albe, iar coada este in forma de lira, care ii da o nota de frumusete si deosebita eleganta. Se hraneste cu mugurii coniferelor, cu mugurii mesteacanului, cu seminte, fructe de padure, insecte etc.

E o pasare poligrama. Primavara este anotimpul potrivit pentru reproducere. Dis-de-dimineata, cand zorile se astern pe culmile inalte ale muntilor, incepe parada nuptiala. Ea are loc pe sol, in locuri potrivite din golul aplin, unde mai multi masculi incep “”procesiunile corale”. Cantecele masculilor, reprezentate de o gama diferita de sunete, sunt insotite de variate manifestari. Tin coada in evantai, gatul si capul intins in sus, aripile sunt indepartate de corp si lasate in jos, in jurul fiecaruia adunandu-se card de gaini. Femela face cuibul pe sol, in locuri unde begetatia o poate proteja. In cuibul bine ascuns depune 6-10 oua, de culoare galben-ocru-rosie, pana la cafenie-neagra cu pete mici, pe care le cloceste 27 de zile. Puii pleaca dupa mama imediat dupa ecloziune. Sunt ingrijiti si aparati de mama lor. Puful ce le imbraca corpul are o culoare asemanatoare mediului de viata.

Cocosul de mesteacan este o pasare fricoasa si extrem de rara in zilele noastre. Este monument al naturii si integral ocrotita prin lege.

Are raspandire in padurile din Europa, Asia Centrala si Nordica.