Colegul de langa mine

In clasa sunteti vreo 30 de scolari. Cu totii va socotiti buni colegi, prieteni, o adevarata familie. Totusi, din acest colectiv, unul iti este mai apropiat, mai bun prieten, il simti ca pe un frate. Acesta este colegul de langa tine. Alaturi de el iti petreci toate orele de scoala, unele dupa amieze in laborator sau atelier, impreuna luati parte la numeroase actiuni si activitati educative scolare si extrascolare. De cand sunteti voi oare colegi de banca? Inca de la inceputul anului scolar sau, poate, de anul trecut. Va cunosteti bine si totusi descoperiti mereu ceva nou (ceva legat, in primul rand, de invatatura).

Uneori, colegul de langa tine este un “norocos”. Mereu ia numai note bune, teza / lucrarea scrisa este fara gres, la lucrarea de control / munca independenta este primul care termina lucrarea. Dar daca observi numai succesele lui la invatatura, faci o mare greseala. Fii mai atent. Observa cat de ordonate ii sunt caietele – si cele de teme si cele de casa – urmareste-l cat de atent este in ore, la explicatiile invatatorului, cum isi noteaza in caiet ideile principale. Cand un scolar este ascultat la matematica, atunci colegul tau rezolva exercitiile sau problema, independent. In acest fel se controleaza singur.

Daca esti in permanenta atent la colegul de langa tine, vei constata ca vine mereu cu temele bine pregatite, ca citeste, in afara manualelor, cartile indicate de invatator, de profesori. Vei constata ca munceste cu temeinicie. Deci, “norocul” si-l face singur.

Alteori, colegul de langa tine este unu dintre “codasii clasei”. Intarzie la scoala, in ore nu are astampar, cateodata isi uita caietele acasa, ateori nu are temele facute. La “lucrarile scrise” nu reuseste sa termine exercitiile, cand este scos la tabla se incurca. Unii dintre colegi spun ca este ghinionist sau persecutat.

Dar tu est dator sa acorzi mai multa atentie colegului de langa tine. Oare de ce nu are chef de scoala? Ce il supara acasa sau in clasa?

Lucrarile, analizate atent, pot fi uneori simple. O data, de doua ori nu si-a facut temele, a ramas in urma. Acum simte ca intre el si restul clasei este o distanta. O distanta care creste pe zi ce trece, caci el nu mai poate recupera lectiile pierdute. In acest caz, cel mai apropiat prieten si sfatuitor devine colegul de banca. Cu blandete, cu mult tact il poti invita la o “partida” de exercitii la aritmetica, la un “concurs de gramatica”, la o “convorbire” pe teme de stiinte ale naturii sau istorie. Incet, incet, puteti ajunge amandoi a nivelul casei fara sa simta din partea ta dojana, lipsa de incredere sau “dadaceala”.

Sa-ti ajuti colegul este o datorie, o fapta fireasca care porneste din inima. Si poate de-abia peste ani colegul va intelege ce ai facut pentru el, ce mare lucru este prietenia adevarata.