Univers de copil

A+ R A-


Copilul cel istet de Petre Ispirescu rezumat

Copilul cel istet de Petre Ispirescu rezumatVa oferim spre lectura rezumatul povestii „Copilul cel istet” scrisa de Petre Ispirescu. Ilustratia apartine lui Coca Cretoiu-Seinescu.

A fost odata un om care ramase la batranete singur cuc. Uratul singuratatii nu-l lasa in pace si el hotari sa-si ia un copil. Planuia ca sa ia de suflet prima fiinta care-i va aparea in cale. Iesi omul din casa, dar nu-i veni inainte nici un copil, asa ca se incumese de se duse afara din cetate. N-apuca sa faca doi-trei pasi si dete peste un sarpe. Omul zise: “Vrei tu, sarpe, sa fii copilul meu?” Sarpele se invoi numai daca batranul il va purta in craca.

Omul se multumi si lua sarpele, care i se incolaci imprejurul gatului. Mancarea unuia era si mancarea celuilalt. Nimic nu facea unul fara celalalt. Dar batranetea aduce cu ea neputinta si omul incepu a umbla in papainoage, cocosat de batran ce era si de povara ce purta. Intr-una din zile zise sarpelui: “Mai sarpe, fatul meu, fie-ti mila si da-te si tu pe jos, ca nu te mai pot duce”. “Ba sa-ti muti gandul, tata. Asa ne-a fost invoiala.”

Oamenii il povatuira pe batran sa se duca la judecata. Dar judecatorii nu avura ce-i face, daca asa era invoiala. Batranul pleca plin de obida, abia tarandu-si trupul. La marginea unui maidan, o multime de copii se jucau de-a imparatii. Ridica omul ochii catre copilul ales imparat si care sedea pe un bustean mare. Dinaintea sa, doi vinovati legati cobza. Se apropie de imparatul copiilor si-i ceru sa-l supuna si pe el la judecata. Dupa aceea, ii povesti totul. Cum facuse el invoiala cu sarpele, pe cand avea putere si mai era inca tanar. Sarpele voi sa raspunda, dar imparatul ii taie pofta de vorba, zicand: “Este o necuviinta de cele mai mari ca sa raspunzi inaintea judecatorului de acolo de sus, de unde te afli. Nu stii ca impricinatii stau jos pe pamant in fata judecatorului?” Sarpele se descolaci si se dete jos pe amant, de unde spuse ca el se tine de invoiala care pentru el e sfanta. “Copilul care n-are mila de parintii lui nu este vrednic sa vada lumina soarelui”, ii raspunse copilul-imparat. Si se repezira toti cu bate, cu toiege si-l strivira cat ai zice mei. Judecata unui copil il scapase pe batran de necazul care cazuse pe dansul.


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Scrisori intre greier si furni…

Scrisori intre greier si furnica

Scrisori intre greier si furnica   Va oferim spre lectura poezia “Scrisori intre greier si furnica” scrisa de Maria Lovin.   Pe-o frunza de micsunica A scris greierul scrisoare Si-ncepea: “Draga Furnica, Sa nu ne mai purtam pica! Nu-i...

Fulgi de nea ghidusi versuri p…

Fulgi de nea ghidusi versuri pentru cei mici

Fulgi de nea ghidusi - versuri pentru cei mici   Iarna are un farmec aparte, iar cei care se bucura cel mai mult sunt copiii. Pana la sosirea zapezii, sa ne bucuram...

Poezii George Calinescu

Poezii George Calinescu

Poezii George Călinescu   Iată câteva poezii scrise de George Călinescu.    O, tu, cu ochi albaştri O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!Aşa desigur sunt făpturile cereşti,Pe care le vedeam, copil, întraripate,Cu...

La vanatoare de soare

La vanatoare de soare

La vanatoare de soare Va oferim spre lectura o povestire minunata, intitulata sugestiv “La vanatoare de soare” scrisa de George Suru. Ca sa mergem la...

Povestea Florii Soarelui

Povestea Florii Soarelui

Povestea Florii Soarelui   O poveste de demult, de demult, de când altfel de oameni erau pe pământ, de pe vremea celui împărat vestit, dar de nume uitat pe vecii vecilor. Ist...