Craciunul dupa colinde si legenda populara

In colindele de la Craciun sarbatoarea se personifica. Traditia colindelor ne prezinta Craciunul ca pe un boier mare, boier batran, domnul bun, care mananca cu Dumnezeu si cu sfintii la masa. El e Mos Craciun.

Buna seara, Mos Craciun,

Da-mi salas dupa cuptor …

Se roaga Preacurata Fecioara. Dar, Craciun nu-i prea milos, o refuza si o indruma la ieslea vitelor. In casa n-are loc pentru alti oaspeti. De ce? E simplu, pentru ca asteapta colindatorii, fetii lui Craciun, oaspeti buni, veseli. Cu acestia vine si Dumnezeu. In acest fel, Fiul sfant este nascut in ieslea boilor din staulul lui Craciun, intr-o seara de joi. Asa ne spune o colinda veche, ca Fecioara Maria:

“Tot umbra din casa-n casa

Si nimeni nu vrea s-o lasa

Pana joi de catra sara

Intr-o poiata se asezara,

Acolo, pe fan uscat,

Si-a nascut mare-imparat.”

Asa spune si traditia poporana. Cert e faptul ca sarbatoarea Craciunului este personificata in colinde si numele i s-a dat dupa persoana legendara. “Bucatele puse pe masa” sunt insusi Craciunul. Intr-o urare zic colindatorii asa:

“Ca nu intrara bine-n casa

Si Craciun era pe masa

C-un purcel fript langa el.”

Pare indispensabil purcelul, ca sa faca sarbatorile vesele. Asa era si in Saturnaliile romanilor (“Iste tibi bona faciet Saturnalia porcus”).

Precum in timpul domniei lui Saturn curgea lapte si miere, tot asa Craciunul era datatorul tuturor bunatatilor. Intr-o colinda asa graieste Domnul catre Sfantul Ioan:

“Mai Ioane, Santioane,

Ia ia-ti tu toiagul tau

Si te suie sus, mai sus,

Si ia mana stupilor;

Si te scobori mai in jos,

Sa iei roada viilor

Si le ada toate-ncoace

Sa le dam la acest domn bun,

C-asa-i legea la Craciun.”