Cum a ajuns norulet artist de circ

Va oferim spre lectura povestirea “Cum a ajuns norulet artist de circ” scrisa de Radoi Chirov. Ilustratia apartine Adei Mitrani.

Un mic norulet stingher, satul sa tot stea pe cer si-a zis:

- Vreau sa aterizez! Pe pamant sa ma distrez.

Mamica si taticul dormeau in paturile lor. Nourasul ii saruta cu drag si dor si apoi, in intunericul plin de soapte, isi puse cojocelul si disparu in noapte.

Se facu bine de zi, cand nourasul zari prin negura orasul, ca intr-o aureola, a circului cupola.

- Asta mi-e ultima statie! Am ajuns la destinatie.

Se strecura in circ usor si iata-l, stand intr-un picior, la director in „birou”. Acesta era ingandurat:

- Imi trebuie un numar nou. Am nevoie de un leu.

- Pai ... leu sunt eu!

- Perfect, atunci esti omul meu. Te-am angajat!

Seara circu-i plin de lume. Copiii se tin de glume.

- Ur-a-a-a! striga fiecare, admirand leul cand sare printr-un cerc de foc.

Leul deodata se facu crocodil – verde ca iesit din Nil – si, pe loc, incepu sa sara prin acelasi cerc de foc.

- A-a-a-a-a! facu publicul din „sala”.

Ideea era geniala!

Curand crocodilul fu urmat d eo gorila, poate chiar si de o camila, caci, aplaudat de fiecare, noruletul se prefacea in tot felul de fiare.

Ca sa le aduca copiilor bucurie, noruletul juca cu adevarata frenezie, asa incat, infierbantat, iesi sa respire putin aer curat. Dar un vant rece sufla peste oras, iar micul nostru nouras, iesit fara cojocel, se prefacu – vai de el! – in siroaie de ploaie.

Spre dimineata vantul inceta sa mai bata, apa se evapora toata si-n vazduh pluti usor din nou micul norisor.

Sufland cald si ascendent, zefirul l-a repus pe firmament.

Insa cine a fost artist odata, artist ramane viata toata.

De-i cald sau ger, priviti spre cer si veti vedea nori albastri sau albi ca de nea, luand forme dihanii, facand tulbe si matanii.

Acest spectacol maret e condus de Norulet.