Univers de copil

A+ R A-


Cum s-a raspandit intelepciunea in lume

Cum s-a raspandit intelepciunea in lumeVa oferim spre lectura povestirea Cum s-a raspandit intelepciunea in lume”. Originea acestei povestiri este din Namibia.

Traia odata in Taubi un om batran, atat de batran, ca-si uitase si el numarul anilor. I se spunea mos Ananzi si tot cei din jur stiau ca adunase intreaga intelepciune a pamantului la un loc.

Intr-adevar, batranul o stransese cam pe toata intr-o oala de lut, pe care o tinea mereu aproape de el.

Odata, ce-i vni mosneagului in minte, se hotari sa ascunda oala lui umpluta cu intelepciune sa n-o mai gaseasca nimeni. Se scula asadar, a doua zi, dis-de-dimineata, si porni sa caute o ascunzatoare potrivita. Cand sa iasa insa din coliba, iata ca se trezi feciorul lui cel mai mic.

“Unde s-o fi ducand taticul, asa cu noaptea in cap si fara o farama de mancare in pantec?” se intreba baiatul pe care-l chema Kweku Tsin.

Starnit de curiozitate, el se scula binsor si se lua dupa tata-sau. Acesta merse multa vreme si se opri intr-un loc unde cresteau cei mai inalti bananieri din toata padurea. Se suci, se invarti si in cele din urma ales copacul cel mai inalt, ca sa faca ascunzatoare din el. Voia sa urce oala cu intelepciune in varful bananierului, gandind ca nu avea sa-i treaca prin minte nimanui s-o caute acolo. Isi atarna asadar oala de gat cu o sfoara groasa si incepu urcusul. Bananierul insa avea tulpina neteda si era neinchipuit de greu sa te cateri pe trunchiul lunecos. Peste toate, ceea ce il stanjenea mai tare pe batran era tocmai leganatul vasului agatat de gat, care se clatina mereu intre pieptul lui si copac, fie impiedicandu-l sa urce, fie speriindu-l la orice pas, ca la cea mai mica neatentie se face tandari. Soarele ajunsese drept in mijlocul boltii ceresti aruncandu-si, cu puterea ce o are la amiaza, razele dogoritoare drept in crestetul batranului, care nu ajunsese decat la jumatatea copacului. Feciorul lui il privea uimit de jos si vazand cum se zbuciuma batranul ca sa nu sparga vasul buclucas, de la o vreme simti ca nu-l mai rabda inima. Se suci, se rasuci, insa dorinta de a-si ajuta acum parintele, pe care in alte dati il suparase, fu mai tare.

- Da bine, tata, ii striga el, de ce nu-ti atarni vasul acela in spate, nu te-ar stanjeni deloc la urcat!

Batranul, se opri, se uita in jos si isi vazu baiatul.

- Ia te uita, spuse el, crede omul ca a strans toata intelepciunea lumii la un loc si-i arata propriul lui copil ca are mai multa minte decat tata-sau!

Zicand acestea, de uimire si de ciuda, batranul isi dadu drumul si intr-o clipa aluneca inapoi pe coaja neteda a bananierului.

Cand ajunse jos, lua vasul si-l zvarli cat putu de departe. Lovindu-se de un copac, se facu bucati, iar de atunci se spune ca intelepciunea s-a raspandit pe intreg pamantul.

Addthis

Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Poveste de Barbu Stefanescu De…

Poveste de Barbu Stefanescu Delavrancea

Poveste de Barbu Ştefănescu Delavrancea           O, poveşti, poveşti... lumea toată este o poveste, căci ce-a fost odată ca niciodată o fi fost ca şi astăzi, şi ce este astăzi va fi...

Ganduri si vorbe despre Emines…

Ganduri si vorbe despre Eminescu

Ganduri si vorbe despre Eminescu Spre preamarirea celui ce a fost daruit cu dumnezeiesc har si trist sfarsit de mucenic, ravnit-am si eu sa fac dupa abia intelesu-i chip...

Noaptea Sfantului Andrii de Va…

Noaptea Sfantului Andrii de Vasile Alecsandri poezia

Noaptea Sfantului Andrii de Vasile Alecsandri - poezia Va oferim spre lectura poezia “Noaptea Sfantului Andrii” scrisa de Vasile Alecsandri (Iasi, 1857). Poetul reuseste sa redea semnele...

Poezie cu randunele

Poezie cu randunele

Poezie cu randunele Va oferim spre lectura poezia “De vorba” scrisa de Ioana Dana Nicolae, cu referire la randunele, pasarile ce ne prduc o adevarata incantare. Ilustratia apartine Corneliei...

Basmul toamnei ionel teodorean…

Basmul toamnei ionel teodoreanu

Basmul toamnei - Ionel Teodoreanu   Îl începe o frunză – cu glasul stins de sfială, cu obrajii dogorâţi-şoptindu-l: “A fosst odat’!” Dar şoapta îi sporeşte în freamăt răspândit prelung, şi frunzele,...