Cum se joaca animalele

Jocul copiilor este un aspect atat de obisnuit, incat aproape ca nu ne trece prin gand sa reflectam asupra cauzelor acestei banal ocupatii. Si totusi, pentru psihologi – si mai ales pedagogi – jocul copiilor constituie o problema din cele mai controversate. Este jocul o simpla distractie, fara niciun sens, sau, dimpotriva, corespunde unei adanci nevoi fizice si sufletesti? Fara indoiala, ca jocul nu purcede dintr-un simplu surplus de energie care se cere cheltuita.

Pe deasupra, tinerele vlastare isi consuma prisosul de puteri in aceste exercitii, mai mult sau mai putin amuzante, pe de alta parte, ele realizeaza intr-o forma sarjata – ce e drept – anumite tendinte, veleitati, proiecte, pe care le nutresc incontinuu in stare latent. Jocul de-a soldatii, de-a politia, spiritual de a scotoci sub toate fetele, diferitele jucarii, corespund de fapt unor adanci trairi sufletesti: nazuinta de a comanda, de a stapani, de a explora , etc.

Dar animalele de ce se joaca oare? Fiecare din noi s-a amuzat contempland doua doua pisici sau doi catei, in match-uri inoffensive, in care combatantii par extreme de bine dispusi. Animalele, si in special puii de animale, se joaca cu placere, asa cum se joaca copiii si uneori chiar … adultii. Jocul este un fenomen elementar pe care poetul german Schiller il socotea datorit unui simt estetic. Asa, de exemplu, pasarile canta in dimineata de primavara si insectele danseaza in bataia soarelui dintr-un prisos de energie.

Dupa unii, anumite miscari ajung sa fie intensificate in felul acesta, ca de exemplu acelea ale pisicii cand urmareste un soarece. Dincolo de o limita determinate, jocul devine ocupatie serioasa. Pisica, urmarind un cocolos de hartie, reveleaza, in proportii mai mici, printr-un process de “fantezie” maritoare, o vanatoare de soareci, asa cum o fetita animandu-si papusa, sta de vorba cu ea si-I da de mancare. Cu alte cuvinte, atat puiul de animal, cat si copilul, realizeaza, in joc, ocupatii serioase.

Intrucat insa jocul apare instintic din cea mai frageda varsta, e greu sa credem ca el porneste dintr-un simplu spirit de imitatie. Trei elemente esentiale intervin in joc: miscare, lupta si vanatoarea. Un mare psiholog a spus odata ca “jocul este un copil al muncii”, intelegand prin aceasta, ca jocul se dezvolta cu timpul intr-o activitate serioasa.