Univers de copil

A+ R A-


Cum se pregatesc arborii pentru iernat

Cum se pregatesc arborii pentru iernatDe-a lungul zilei fusese o vreme de toamna aurie. Frunzele pomilor pareau rosii ca jarul. In vazduhul senin planau pasari. Spre seara, insa, s-au lasat nori grei si a inceput sa ninga puternic. A nins toata noaptea iar dimineata oamenii din sat nu si-au mai recunoscut padurea din apropiere: cei mai multi dintre copaci aveau crengile si varfurile rupte.

- Se vede treaba ca peste noapte a batut crivatul, isi spusera oamenii.

De fapt, nu fusese niciun fel de viscol.

Cine a rupt atunci copacii?

Fiecare planta se apara in felul ei de ger. Multe dintre ele, cand incepe iarna, se ascund in pamant. Isi leapada cu usurinta lujerul fiindca la primavara partea plantei de deasupra solului se va reface rapid. Important e pentru planta sa-si pastreze “magazia” de provizii: bulbul, tuberculul sau rizomul in care, in timpul verii, s-au adunat substante nutritive. Primavara cresc din ele lujeri si frunze. Nu intamplator, ghioceii, ceapa ciroii, brebeneii si alte plante cu bulbi si tuberculi – se trezesc cei dintai din somnul iernii. “Magaziile” sunt foarte sensibile la frig. In padure, unde pamantul e acoperit cu un strat de frunze moarte si el ingheata doar cativa centrimetri, bulbii se gasesc mai aproape de suprafata. In campuri deschise, insa, bulbii plantelor se ascund mai adanc in pamant.

Dar copacii nu sunt ierburi. Ei nu-si pot ingadui sa ramana fara trunchiuri, nici pentru un rastimp cat de scurt, ci, aidoma unor soldati, sunt nevoiti sa infrunte in picioare intemperiile iernii; si asta nu fara a plati lui mos Gerila un bir destul de insemnat.

Fiecare dintre noi a urmarit, cu tristete, frunzele cazute, rascolite si manate de vantul toamnei.

Cine le rupe? Vantul, poate. Dar de ce nu le rupe si vara?

In aceasta privinta ne-ar putea spune ceva acesti “spiridusi” neobisnuiti – perisorii radacinii. Zi si noapte, perisorii, asemeni unor pompe aspiratoare, sug din pamant apa bogata in substante hranitoare. Hrana e consumata de arbore, iar primosul de apa e distribuit frunzelor care le elimina, in douazeci si patru de ore, circa saptezeci de vedre de apa!

Toamna tarziu, pamantul se raceste in mare masura si “pompele” radacinilor isi inceteaza functiunea. Ele lucreaza din plin numai in anotimpurile calde. Frunzele insa, ca si cand n-ar fi intervenit nimic, isi continua munca de eliminare a apei. Evaporarea acesteia duce insa la uscarea plantei. Si pentru ca frunzele aduc acum nu foloase ci daune, copacul se grabeste sa scape de ele.

Dar nu poti descotorosi de frunze asa cum ai arunca o caciula. Frunzele nu cad de la sine si nici atunci cand bate un vant fie el si puternic. Defrunzarea e pregatita de copaci cu multa grija.

O data cu instalarea frigului de toamna, apar in pedunculi niste celule speciale, despartitoare. Ele se dezvolta de-a curmezisul pedunculului, distrugand tesuturile vechi prin care era legat de creanga. E indeajuns acum o mica adiere de vant pentru ca frunza sa-si ia ramas bun pentru totdeauna de la copac.

Frunza a cazut. In locul de care a fost prinsa sa poata distinge o cicatrice abia vizibila. Ar putea, prin ea, sa se evaporeze apa si sa patrunda sporii unor ciuperci daunatoare. Lucrul acesta nu trebuie insa ingaduit. De aceea cicatricea se acopera cu un strat protector de pluta.

Schimbari insemnate se produc in toate partile copacului care se pregateste pentru iernat. Tesuturile lui se imbina cu grasimi si substante zaharoase. Cam la fel se pregateste si ursul in vederea hibernarii. Sucul celulelor se ingroasa, astfel ele ar plesni de ger, asemenea sticlelor cu apa. Pentru a le asigura si mai bine, sunt create anume tesuturi aparatoare suplimentare ... Da, nu sunt deloc putine pregatirile copacului pentru intampinarea iernii! Dar o data perfectate, el nu se mai inspaimanta de niciun ger.

Daca arborii nu si-ar lepada frunzisul, i-ar paste nu numai primejdia de a se usca, dar si o alta, la fel de mare. Coroana lui ar fi nevoie sa suporte o povara in plus - “caciula” de zapada.

Fulgii de nea sunt usori, dar adunati cu milioanele la un loc, constituie o greutate peste puterile copacului. El nu rezista – crengile mai groase se despica, iar varfurile trunchiurilor se rup.

Asta se intampla atunci cand zapada cade prea devreme. Din fericire, aceste capricii ale naturii sunt destul de rare. Copacii sunt foarte simtitori la schimbarile vremii si-au invatat sa se lepede la timp de frunze.


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Amniocenteza

Amniocenteza

Amniocenteza   Amniocenteza este un test de diagnostic prenatal care se face pentru a determina daca bebelusul are anumite anomalii genetice, malformatii sau infectii. Procedura presupune extragerea unei mici cantitati de lichid...

Ursuletii fac gimnastica

Ursuletii fac gimnastica

Ursuletii fac gimnastica Va oferim spre lectura poezia “Ursuletii fac gimnastica” scrisa de Natalia Posa. Ilustratia e semnata de Stela Cretu. Cei trei ursuleti Mor,...

Pomul Craciunului de George Co…

Pomul Crăciunului de George Coşbuc   Vezi poezia Pomul Crăciunului, scrisa de poetul George Coşbuc.   Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,Pădurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu. Si numai câte-un viscol o bate...

Baba iarna intra-n sat de Otil…

Baba iarna intra-n sat de Otilia Cazimir

Baba iarna intra-n sat de Otilia CazimirVezi poezia Baba Iarna intra-n sat, scrisa de Otilia Cazimir.   Alergand, ca de napasta, Au venit buluc pe coastaDoi baietiMai isteti,Sa dea vesteLa nevesteC-au vazut...

Enigma Otiliei citate de Georg…

Enigma Otiliei citate de George Calinescu

Enigma Otiliei citate de George Călinescu   Iată câteva citate din romanul “Enigma Otiliei” a celebrului prozator român George Călinescu.   Sărutarea nu trebuie să aibă brutalitatea asta alimentară, ci să fie uşoară, delicată.   Unde...