Deviatiile coloanei vertebrale la copii I

Deviatiile coloanei vertebrale – scoliozele si cifozele – continua sa constituie o preocupare un numai pentru medicii specialisti, dar si pentru parintii si educatorii copiilor. De altfel, statisticile efectuate demonstraeza ca tulburarile postale, alaturi de viciile de vedere, intereseaza un numar insemnat de copii, aflati in perioada scolarizarii.

Frecventa acestor afectiuni si, in special, evolutia lor spre agravare pe toata perioada cresterii, cu aparitia complicatiilor secundare, care compromit nu numai estetica, dar mai cu seama sanatatea copilului, justifica atentia deosebita ce li se acorda.

Dar pentru o buna intelegere a cadrului patologic respectiv este bine sa precizam notiunile de anatomie si fiziologie a coloanei vertebrale.

Coloana constituie un sistem complex, necesar functiilor de sustinere, mobilizare si deplasare a corpului omenesc. Pentru a raspunde acestor sarcini, coloana este constituita din 33 de vertebre suprapuse si articulate intre ele, astfel incat realizeaza in ansamblu 3 curburi regionale: curbura cervicala, dorsala si lombara. Vertebrele, articulatiile intervertebrale, dispozitia curburilor, ca si ansamblul muschilor inconjuratori, asigura nemijlocit functii statico-dinamice, indispensabile omului in viata de toate zilele. Concomitent, coloana vertebrala protejeaza maduva spinarii, pe care o adaposteste in canalul medular.

Coloana, segment axial al organismului, se afla intr-un echilibru stabil, deci este supusa tuturor solicitarilor mecanice, inerente activitatii, ca si efectelor gravitatii. In mod normal, ea rezista cu succes, adaptandu-se necesitatilor fiziologice. Daca fortele de solicitare mecanica depasesc capacitatea de rezistenta a componentelor sale, apare un dezechilibru, cu prabusirea treaptata a “sirei spinarii” lateral (scolioza) sau inapoi (cifoza).

In ce situatii apare acest dezechilibru? In mod obisnuit este mai expus copilul care creste rapid, asa cum se intampla in pubertate. Grupele musculare nu mai sunt capabile sa mentina cu aceeasi vigoare echilibrul coloanei vertebrale, dand nastere unei tinute vicioase. Fortele de suprasolicitare se adauga si ele, agravand situatia, ca intr-un cerc vicios. Daca pe langa aceasta cauza favorizanta intervin si alti factori generali ca: boli toxiinfectioase, digestive, carente diverse sau unele boli ale coloanei, atunci fortele mecanice vor actiona pe un teren fragil, cu sanse mari de aparitie a deviatiilor vertebrale.

Scoliozele sunt afectiuni manifestate prin una sau mai multe curburi, in plan frontal, ale coloanei vertebrale. Deformarea apare la peste 1% din totalul copiilor, predomina la sexul feminin si poate surveni la orice varsta, sub diferite forme clinice. Se deosebesc doua mari categorii de scolioze, bine individualizate.

Atitudinea scoliotica sau scolioza nestructurala, reprezentata de o simpla curbura vertebrala, nedurereoasa si reductibila, in care atat prognosticul, cat si tratamentul sunt favorabile. In aceasta situatie, vertebrele nu sunt alterate, iar curburile sunt rezultatul unei tinute vicioase si neglijente, pe care o adopta scolarii in banca, ea fiind intalnita mai ales la copiii longilini, cu musculatura trunchiului slabita, sau la copiii cu miopie si hipoacuzie, care instinctiv se apleaca lateral, pentru a-si corecta deficienta. Alteori, viciul postural survine la copiii care prezinta o scurtare a membrului inferior, in urma unei paralizii sau dupa o veche fractura.

Scolioza propriu-zisa sau structurala reprezinta cea de-a doua mare categorie de scolioze. Ea prezinta modificari de forma ale vertebrelor, articulatiilor si muschilor sustinatori ai coloanei. In acest caz, vertebrele sunt mai mult sau mai putin deformate, ingustate lateral si rasucite in axul lung. Aceste modificari determina si deformari caracteristice ale toracelui.

Scoliozele structurale pot fi congenitale; in aceasta situatie, ele sunt descoperite dupa nastere si se datoresc unei dezvoltari anormale a vertebrelor inca din viata uterina, ca de exemplu: jumatati de vertebra (hemivertebra), vertebre cuneiforme, suduri intervertebrale etc. Evolutia curburii dorsale sau lombare, de exemplu, poate continua timp indelungat, pana la terminarea cresterii oaselor generale, rezultand modificari inestetice si tulburari functionale.

In categoria scoliozelor structurale se incadreaza si scoliozele neurologice, care sunt urmarea unei paralizii infantile (frecvente alta data) sau apar dupa alte boli nervoase (neurofibromatoza etc.). In aceasta forma, dezechilibrarea trunchiului se accentueaza progresiv, fiind favorizata si de existenta unor paralizii ale membrelor inferioare, atragand in timp perturbari importante ale staticii si ale mersului.

Dr. O. Medrea

Deviatiile coloanei vertebrale la copii II

Deviatiile coloanei vertebrale la copii III