Dumnezeu - povestire de Liviu Rebreanu

Va oferim spre lectura povestirea „Dumnezeu”, o creatie a celebrului scriitor roman Liviu Rebreanu.

Intr-o tara indepartata a fost odata un imparat care, cu cat imbatranea, cu atat simtea mai mare mahnire in suflet.

- In viata mea, zicea dansul, am gustat si am vazut tot ce este ingaduit omului sa guste si sa vada. Ceva insa in toata viata mea n-am vazut: pe Dumnezeu. Trebuie sa-l vad!

Si a dat porunca mare boierilor, sfetnicilor si preotilor sai:

- Daca nu-mi veti arata pe Dumnezeu, am sa va pun pe toti la inchisoare si am sa va pedepsesc strasnic!

Si le dadu un soroc de trei zile.

In curtea imparateasca se stinse veselia. Curtenii umblau de ici-colo cu capetele plecate asteptandu-si groaznicul sfarsit.

In ziua sorocului hotarat, toti boierii, sfetnicii si preotii au fost chemati inaintea imparatului. Si boierii, sfetnicii si preotii pastrau tacere mare, iar imparatul tocmai se pregatea sa rosteasca osanda infricosatoare. In clipa aceea insa un copil de pastor pasi in fata imparatului si ii zise:

- Da-mi voie, Maria Ta, sa-ti indeplinesc eu dorinta!

- Bine, raspunse mparatul. Dar baga de seama ca ti-e capul in joc!

Si copilul de pastor lua de mana pe imparat si-l duse intr-o piata si-i arata soarele stralucitor si-i grai:

- Priveste in sus!

Imparatul a vrut sa ridice capul ca sa arunce o privire spre soare, dar razele orbitoare ii pricinuira durere in ochi si il silira sa plece capul si sa inchida ochii.

- Vezi, stapane? Si doar soarele e numai o mica raza a maririi lui Dumnezeu, un coltisor neinsemnat al imparatiei lui Dumnezeu! Cum ceri tu atunci sa vezi pe insusi Dumnezeu cu ochii tai slabiti si inlacrimati? Mai bina cauta sa vezi pe Dumnezeu cu ochii sufletului tau!

Aceasta placu imparatului care grai astfel catre copilul de pastor:

- Vad ca ai o minte luminata si un suflet inaltator. Mai raspunde deci la urmatoarea intrebare: “Ce a fost inainte sa fie Dumnezeu?”

Pastorul a stat pe ganduri o clipa si apoi grai:

- Stapane, nu te supara, te rog sa numeri!

Imparatul a inceput sa numere:

- Unu, doi, trei ...

- Nu, nu, intrerupse pastorul, nu numeri bine. Incepe inainte de unu!

- Cum asta? Nu stii ca inainte de unu nu este nimic?

- Inteleapta vorba ai rostit, stapane; nici inaintea lui Dumnezeu n-a fost nimic!

Aceasta placu si mai mult imparatului care grai astfel:

- Am sa-ti fac un dar imparatesc daca ai sa-mi mai raspunzi la o intrebare: “Ce este Dumnezeu?”

Iar pastorul raspunse:

- Bine, am sa raspund si la intrebarea asta, dar implineste-mi intai o rugaciune. Schimba cu mine hainele tale!

Si imparatul isi scoase hainele imparatesti si le dadu pastorului. Si pastorul se urca pe tron, lua sceptrul in mana si, aratand spre imparatul imbracat ca pastor, care statea la picioarele tronului, glasui astfel:

- Iata ce face Dumnezeu: pe unii ii ridica pe tron, iar pe altii ii alunga.

Si se imbraca iarasi cu hainele lui de pastor.

Imparatul ramase multa vreme pe ganduri, apoi zise inseninat:

- Da, acum vad pe Dumnezeu! 

Morala:

- A crede in Dumnezeu e a fi facut un pas spre fericire; a te teme de Dumnezeu si a-L adora e a te apropia inca mai mult de fericire; iubirea de Dumnezeu e insasi fericirea.