Dupa fapta si rasplata

Va oferim spre lectura poezia “Dupa fapta si rasplata” scrisa de Daniel Tei. Ilustratia e semnata de Ana Maria Buzea.

Azorica, intr-o zi,

Drept in fata lor se-opri

Si latra provocator:

- Astazi eu ma fac dresor!

Daca vreti sa m-ajutati,

voi afisa sa-mi pictati.

- Tu dresor, ei, nu mai spune!

- Azorel, te tii de glume!?

- Care e surpriza mea !? ...

La spectacol veti vedea.

- Haide, Azorele, frate,

Pentru-afis da-mi niste date!

- Scrie, Voinicele-asa,

Sa se poata clar vedea:

Sus, cu galben: ASTA-SEARA,

Jos: DRESURA-EXCEPTIONALA,

Mai la dreapta, tot color:

NEMAIPOMENIT DRESOR!

Iar acum ma desenezi,

Eu mai jos AZOR semnez.

Si vom merge imediat,

Sa v-arat ce-am realizat …

Voinicica, Voinicel

Il urmara pe-Azorel,

Care, iata, cu un salt,

Intr-ntr-un tufis, mai-nalt,

(Se aude-un guitat,

Ba, parca, si-un mienunat!)

De-unde iese, ia priviti,

Cu trei sfori tragand, in dinti ...

Trage-ncet, ies la iveala,

Jalnici – mare procopseala! –

Jigariti, un motanel,

Un cocos si un purcel ...

Toti legati, cu sfori-nnodate,

De-un picior, ca sa nu scape.

Se privesc, uimiti cei doi,

Dandu-se un pas-napoi,

- Azorel, cu astia vrei,

Cu amaratii astia trei!? ...

Sa prezinti, exceptional,

Un spectacol epocal!? ...

Voiniceii-astepta-un pic,

Mai asteapta si ... nimic!

Cum vedeti, cei trei dresati

La pamant sunt toti culcati ...

Insetati si-nfomatati,

De cand stau asa legati.

Azorel infuriat,

Le striga la toti deodat’:

- Un, doi, trei si ale-hep!

Dar degeaba, ei nu-ncep.

Si, deodata, Cocosel,

Motanel si Grohanel,

Semn facandu-si intre ei

Si-mpletind sforile-n trei,

Mi ti-l leaga de-un picior

Pe magnificul dresor ...

Ia priviti la Azorel,

Ce pleostit e, vai de el! ...

Timp in care, Voinicel,

Calm, incet si trist nitel,

Peste-afisul colorat,

Scrie mare: ANULAT!

Azorel, poruncitor,

Spre cei trei latra de zor:

- Voi, pesemne, n-ati aflat:

Nu-mi place sa stau legat!

Zic atunci toti trei deodata:

- Dupa fapta si rasplata!