E o feerie

Bruma brumarie, licare-n campie, peste aratura doarme bruma sura.

Frunzele brumate brumarii sunt toate, care-n ramuri, rare, care pe carare.

E o feerie alba brumarie care da de veste ca-ntr-o zi ori peste doua, dintr-o data, vor porni sa cada line si usoare panze de ninsoare. Si de data aceasta ne va fi fereastra rama a splendorii basmelor ninsorii. Si de-aceasta oara o sa ni se para, ca mai inainte, ca n-aveam cuvinte pentru a ne spune oare ce, anume, are, in nindoare, nimb de sarbatoare!

Daca-i soare imi place, bine-i daca ploua, daca ninge-n pace ori se-asterne roua; bine-i cand vin norii, bine cand senin e, cand se-arata zorii, cand e seara – bine-i.

Drag mi-e primavara, vara, toamna, iarna, cand e-n floare tara, cand e alba tarna; tot ce se petrece din pamant la stele pe meleagul si pe cerul tarii mele.