Elefantii nu uita niciodata

Elefantii sunt uriasii lumii animale. Creierul elefantului este mai dens decat creierul uman, iar lobii temporali (unde are loc procesul de memorare) sunt mult mai dezvoltati decat la om. Totodata, lobii elefantului au mai multe circumvolutiuni (cute), putand astfel stoca o cantitate mai mare de informatii. De aceea elefantii au o memorie excelenta. Dar oare la ce le foloseste acest lucru?

Amintiri nemuritoare

Elefantii pot recunoaste pana la 200 de indivizi diferiti. O buna memorie este esentiala deoarece femelele depind una de alta pentru cresterea puilor, intr-o masura putin intalnita printre mamifere. O mama trebuie sa-si aminteasca si sa stie in cine poate avea incredere. Legaturile complexe sunt caramizile societatii elefantilor, iar memoria este cimentul care le tine impreuna.

Ian Douglas Hamilton este pionerul studiului comportamental al elefantilor in mediul lor natural. Acest cercetator a descoperit ca legaturile foarte stranse din sanul comunitatii sunt etrem de benefice pentru elefanti. Unul dintre avantajele vietii in grup este cresterea in comun a puilor. In cel mai bun caz, o femela elefant naste un pui o data la patru ani. De aceea, puii sunt foarte bine ingrijiti.

In momentele de criza, familia se bazeaza pe experienta celei mai batrane si mai intelepte femele din grup, numita de cercetatori „matriarh”. Ea dirijeaza activitatea cotidiana a familiei si conduce membrii grupului spre zone aflate dincolo de domeniul lor obisnuit. In astfel de imprejurari intra in joc memoria remarcabila a elefantului. Toti membrii familiei depind vital de „banca de date” din memoria femelei-matriarh. Ea isi va reamintiunde trebuie sa mearga in perioada de seceta si va sti ce sa faca in momentele de primejdie, pentru ca a trecut prin tate aceste situatii si, cu cat este mai batrana, cu atat este mai eficienta. Disparitia sa reprezinta deci o mare pierdere pentru grup si asta in conditiile in care ea este vanata prima pentru coltii sai lungi.

O memorie buna este si un handicap uneori. Anumite amintiri sunt foarte placute si ar putea exista vreo femela-matriarh batrana care sa-si aminteasca de un loc de hrana deosebit de bun. Dar poate pe acel loc sunt in prezent terenuri cultivate, iar intalnirea dintre fermieri si elefanti se va termina tragic pentru cei din urma.

O societate „feminista”

Femelele-matriarh se ocupa mereu de familie. In schimb, masculii au o agenda cu totul diferita. Ei parasesc grupul in care s-au nascut din primii ani ai adolescentei, ca sa duca o viata solotara, hoinarind in lung si lat in cautarea unei perechi. In ritualul imperecherii, tinerii masculi pornesc cu un dezavantaj imens: dimensiunea. Pentru o femela, masivitatea partenerului este totul, si ea respinge de obicei avansurile masculilor de dimensiuni mici. E interesanta doar de cei mai mari si mai puternici. Competitia intre masculi pentru imperechere este deci grea si, uneori, violenta. Daca ei ar trebui sa se lupte de fiecare data ca sa-si asigure dominatia, nu ar trai prea mult. In schimb, isi folosesc memoria preodigioasa. Inca de cand sunt pui, elefantii masculi isi testeaza forta luptandu-se unii cu altii. De-a lungul vietii isi creeaza o „banca de date” despre fortele celorlalti competitori. Totusi, aceasta ordine se transforma in haos atunci cand un mascul intra in calduri. Luptele pot dura chiar si doua zile, uneori pana la moartea unuia dintre ei. Asta se intampla doar atunci cand prin apropiere se afla o femeie in calduri.

Imperecherea presupune o perfecta sincronizare. Un mascul s-ar putea sa astepte 40 de ani momentul imperecherii. Prin urmare, el trebuie sa stie cu precizie cand o femela este fertila, adica numai 2 zile la 4 ani! In restul timpului, ea fie este insarcinata, fie incarca puiul.

Comunicarea – un mister elucidat

Dar oare cum detecteaza ei cu atata precizie perioada favorabila imperecherii? Cercetatorii au descoperit ca elefantii poseda un cod secret de comunicare. Comunicarea la distanta a ramas un mister pana cand zoologul Katie Paine a facut o observatie intamplatoare. Ea a descoperit ca elefantii emit unele sunete de frecventa foarte joasa (infrasunete), pe care urechea omeneasca nu le poate percepe.

Acest lucru ar explica comunicarea pe distante de pana la 4 km. Dar cum se propaga sunetele pe distante de pana la 20 km? Sunetele cu frecvente din domeniul auditiei umane nu ajung departe pentru ca au lungimi de unde scurte si sunt imprastiate usor de obstacole, cum ar fi copaci sau arbusti. Infrasunetele au lungimi de unda mari si ocolesc obstacolele, fara a fi impastiate. In consecinta, ele se propaga pe distante mai mari. Descoperirea vocii elefantului, neauzita anterior, arata cat de sofisticata este, in realitate, sistemul lor de comunicare.

Pentru a descoperi semnificatia limbajului folosit de elefanti, au fost necesare luni in sir de studiu. Este foarte greu sa-ti dai seama cine a lansat un stragat, pentru ca semnalele de joasa frecventa sunt localizate greu de urechea umana. Un indiciu ajutator ar fi faptul ca elefantii isi flutura urechile intr-un anume fel atunci cand lanseaza un strigat. Cand mormaie „discutand”, isi flutura urechile foarte lent. In timpul unui mormait de salut, este cu totul altfel: isi ridica urechile si le flutura repede. Unele strigate sunt foarte simpe – pot insemna „Sa mergem!” sau „Vreau mai mult lapte!”. Pana acum s-au identificat aproximativ 35 de sunete diferite, emise de elefanti: mormaieli, mugete, sforaituri, gemete, ragete etc., fiecare avand o semnificatie diferita. In prezent, savantii considera ca aceasta comunicare este cel putin la fel de sofisticata ca aceea a maimutelor antropoide, a balenelor sau a delfinilor.

Mai mult decat atat – zoologii sunt de parere ca elefantii au ... constiinta! Asta ar insemna ca ei poseda o viata emotionala si sentimente unul pentru altul. Felul in care se comporta in jurul ramasitelor uneia dintre ei pare sa confirme acest lucru. Este ca si cum ar intelege semnificatia mortii. Intorc oasele si examineaza fiecare crapatura, apasand cu grija pe ele. De asmenea sunt foarte grijulii atunci cand vor sa trezeasca un pui adormit.