Eneida lui Virgiliu

Eneida este lucrarea cea mai insemnata a poetului roman Virgiliu, care invedereaza pe deplin, in aceasta epopee nemuritoare, toate meritele lui literare si artistice, precum si o cunoastere adanca a literaturii si filosofiei grecesti.

Scrisa in timp de zece ani si mai bine, lumea culta din Roma astepta cu mare nerabdare aparitia ei, mai ales ca poetul inainte de a o publica citise in intruniri literare parti din aceasta opera, pe care poetul elegiac Propertiu o anunta cu entuziasm publicului, prin urmatorul distih:

Dati-va la o parte scriitori romani, dati-va la o parte scriitori greci:

Se naste o opera mai mare decat Iliada.

Virgiliu, fiindca nu ispravise aceasta epopee, a lasat cu limba de moarte ca ea sa fie arsa. Imparatul August se impotrivi si insarcina pe poetul Virgiliu sa o corecteze si s-o publice, fara sa mai adauge ceva.

Eneida povesteste in 12 carti ratacirea pe mari a eroului Enea, asezarea lui in Italia si intemeierea dinastiei romane. Cele dintai sase carti cu inlantuiri extraordinare de aventuri si calatorii, ne amintesc bogata imaginatie a Odiseiei lui Homer. Ultimele sase, cu zanganit de arme si batalii, cu scene de lupte si macelurim, se aseamana cu Iliada.

Povestirea se incepe cu plecarea lui Enea din Sicilia spre Latium, pamantul destinat. Zeita Junona, dusmana neimpacata a troienilor, pentru ca troianul Paris nu-i daduse marul frumusetii, a obtinut de la Eol regele vanturilor sa tulbure marea cu o naprasnica furtuna. Vanturile deslantuite risipesc firava flota troiana. Poetul descrie astfel aceasta miscatoare priveliste:

Colo si colo 'notand vezi oameni pe largile-adancuri:

Arme si barne pe mari plutesc, si comorile Troiei.

Trude asa mari trebuiau spre a naste poporul romanic.

(traducere de G. Cosbuc)

Zeul Neptun ordona vanturilor sa se linisteasca, iar Enea dupa 7 ani de rataciri, este impins pe coasta africana, unde Venus primeste pe fiul sau si-l sfatuieste sa mearga la Didona, regina Cartaginei.

La serbarea data in cinstea acestor naufragiati, Enea povesteste dramaticele intamplari ale caderii Troiei, calul de lemn, incendierea orasului, plecarea sa impreuna cu batranul sau tata Anchise si cu fiul sau Ascaniu, pierderea sotiei sale Creusa in intunericul noptii si ratacirile pe mare.

Cupidon, trimis de Venus, lua chipul copilului Ascaniu si se aseza pe genunchii Didonei, care se amoreza de inteligenta, bravura si frumusetea lui Enea si incerca sa-l retina, pentru a se casatori cu el.

Dar Jupiter, tinand sa se implineasca neaparat profetia intemeierii Romei si a dinastiei romane, trimite prin zeul Mercur ordin lui Enea sa plece, ceea ce eroul troian face cu mare parere de rau. Didona de disperare se sinucide pe rug si jura o vesnica dusmanie intre Cartagina si Roma.

Ajungand in Sicilia, Elena face sacrificii in cinstea tatalui sau Anchises inmormantat acolo cu un an mai inainte, apoi viziteaza Infernul insotit de profeteasa Sibyla de la Cumae si vede acolo gloriile viitoare ale Romei. Este o imbinare a legendelor pagane cu teoria platoniana a recompenselor si pedepselor dupa moarte si cu acea pithagorica a transmigratiunii sufletelor.