Enigma sarpelui de mare

Marturiile despre sarpele de mare dateaza din antichitate. Inca Aristotel se referea la existenta unor animale deosebit de rare, asemanatoare unor trunchiuri de arbori si care ar fi fost vazute de pescari pe mare. O istorie a popoarelor din Nord, ce dateaza din 1555, se refera la existenta unui sarpe urias, care ar fi trait in largul coastelor norvegiene. Din 1818 pana la 1848, misteriosul animal ar fi fost observat de 82 de ori in diferite zone ale Atlanticului. In 1892 a fost publicata peima analiza stiintifica a 187 de relatari privind acest animal ...

In decurs de trei secole, mai multe mii de persoane au avut prilejul sa vada acest animal necunoscut. Ei au descris detaliat aspectul si obiceiurile sale. Numerosi martori oculari au constatat ca are coama. Unii dintre cei care cred in existenta lui sustin ca aceasta coama ii ajuta sa respire. De astfel, “parul” broastei paroase, bine cunoscuta in zoologie, face parte din aparartul ei respirator.

Conform descrierilor, sarpele de mare ar avea ochii deosebit de mari. Recunoastem in aceasta o caracteristica a reprezentantilor faunei oceanice abisale. Lipsa aproape completa a luminii la mare adancime a determinat aceasta adaptare a fiintelor care traiesc aici. Ele au ochi enormi, gata sa capteze si cea mai infima cantitate de lumina.

Unii specialisti considera ca sarpele de mare ar fi, de fapt, o foca cu gat lung, in timp ce altii inclina sa creada ca ar fi vorba de o anghila gigantica. De remarcat ca in anii 1930 oceanografii danezi au capturat o larva de anghila masurand 1.84 metri lungime! Presupunand ca se dezvolta proportional cu rudele sale obisnuite, anghila adulta, apartinand acestei varietati, ar trebui sa masoare 20-30 metri! Sunt zoologi care cred ca animalul ar putea fi o reptila din era secundara, adica o veritabila fosila vie. Oare este posibil ca o asemenea specie sa supravietuiasca o perioada atat de indelungata? se intreaba cu scepticism cea mai mare parte a specialistilor.

In 1938, in largul insulelor Comore, s-a pescuit un coelacant, peste cu dinti puternici, care a trait in urma cu 300 de milioane de ani. Din decembrie 1952 pana in iulie 1955 au fost capturate alte cateva exemplare. Cu ajutorul unei camere de luat vederi, unele au fost filmate in mediul lor natural – oceanul.

In 1952, aproape de coasta occidentala a Mexicului, a fost gasita in viata o specie de moluste, neopilinele, despre care se stia ca au existat in urma cu jumate de miliard de ani.

Daca s-ar atesta exisetnta sarpelui de mare, indiferent carei specii i-ar apartine, s-ar evidentia inca o data extraordinara capacitate a organismelor vii de a se adapta la conditiile de mediu din cele mai variate.

Disparitia subita a reptilelor terestre uriase, ca si a numeroase alte animale si vegetale in urma cu 65 de milioane de ani se datoreaza, conform unor puncte de vedere, coliziunii planetei noastre cu un ateroid avand diametrul de circa 10 kilometri. Sunt insa numerosi specialisti care critica aceasta ipoteza.

Conform unei alte supozitii, animalele gigantice ar fi pierit ca urmare a unei cresteri bruste a radioactivitatii din mediul ambiant provocata de o catastrofa cosmica. Si in aceasta situatie marile si oceanele ar fi oferit conditii mai putin primejdioase.

Un om de stiinta a analizat informatiile culese pana la el. Concluziile sale nu sunt lipsite de interes. Astfel, el a ajuns la parerea ca sarpele de mare traieste la latitudini temperate. El nu a fost vazut decat rar in zonele polare sau tropicale ale oceanelor. Acest animal ar migra din emisfera boreala in cea australa si invers. Cea mai mare parte a observatiilor se raporteaza la o perioada cuprinsa intre mai si septembrie, in cazul primei emisfere si intre octombrie si martie, in cazul celei de-a doua. Varietatea cu coama, spre deosebire de celelalte, poate fi intalnita in aproape toate anotimpurile in regiunile mai reci ale planetei. In incercarea de a captura un astfel de animal ar trebui sa se recurga la cele mai sofisticate aparate, inclusiv la batiscafe. Dar zgomotul produs de navele actuale si mirosul combustibilului ar explica in mare masura esecurile de pana acum.

Enigma sarpelui de mare nu are importanta doar pentru o ramura restransa a zoologiei. Descoperirea sa ar clarifica in si in mare masura conceptia noastra asupra evolutiei faunei pe Terra, asupra capacitatii acesteia de adaptare, ar imbogati cunostintele noastre despre formele vietii pe planeta noastra.