Examinarea psihiatrica la copii cu deficiente mintale

face referire la examinarea psihiatrica a copilului deficient mintal, pentru perioade de varsta cu caracteristici psihologice proprii, respectiv 0-3 ani si 3-15 ani.

La copilul intre 0-3 ani examenul ne rezuma la stabilirea varstei de dezvoltare. Varsta cronologica nu coincide intotdeauna cu varsta maturarii. Pe de o parte sunt posibile abateri intr-o directie sau alta: maturarea nu are loc la scara varstei reale, o depaseste – accelerare – sau nu realizeaza performantele – retardare.

Din acest motiv, aprecierea gradului de maturare este posibila numai in raport cu o scara de referinta.

In functie de rezultatul acesteia, medicul se poate angaja in stabilirea diagnosticului. Sarcina stabilirii varstei de dezvoltare nu este totdeauna usoara si nici suficient de precisa.

Pentru a se inlesni adaptarea este recomandabila introducerea prealabila a copilului intr-o camera de asteptare cu jucarii, unde este lasat sa se joace liber, in timp ce parintele discuta cu medicul. In aceasta camera va sta si un observator care inregistreaza si analizeaza caracteristicile acomportamenentului liber al copilului, continutul jocului, capacitatea acestuia de adaptare la o ambianta noua si alte aspecte. S-a convenit ca dezvoltarea copilului sa fie apreciata in cinci planuri de criterii:

a) performante motorii;

b) perceptie;

c) adaptare si integrare;

d) limbaj;

e) reactii reflexe specifice.

Examinarea psihica a copilului deficient mintal cu varsta cuprinsa intre 3-15 ani, trebuie sa contureze tabloul psihopatologic si sa stabileasca legatura intre datele anamnestice, istoricul afectiunii si starea prezenta apreciata in perspectiva dinamicii sale. Examenul psihic trebuie consemnat in mod descriptiv, atent, minutios, redand ceea ce deficientul mintal prezinta mai semnificativ. Durata examenului psihic este variabila in raport cu varsta copilului, nedepasind in genere 30-40 de minute, chiar daca nu s-a epuizat explorarea tuturor obiectivelor propuse.

Sintagma de deficient mintal este folosit in alternanta cu sintagma de handicap mintal, desi acesta din urma denumire are si alte conotatii, respectiv cu deficienta intelectuala / de intelect.

Descrierea starii psihice a copilului deficient mintal trebuie sa inceapa in mod firesc prin consemnarea elementelor caractieristice primului contact cu pacientul. Printre acestea intereseaza dezinvoltura, usurinta stabilirii relatiei sau refuzul stabilirii unor relatii psihice cu mediul si ambianta medicala. De asemenea, vor fi mentionate mimica (vesela, saraca, depresiva), gesturile, instabilitatea psihomotorie. Nu in ultimul rand, vor fi analizate manifestarile psihopatologice a functiilor de cunoastere si cele afective, precum si cele din planul activitatii si motivatiei voientei, ale personalitatii si ale constiintei.

La deficientii mintali este cunoscuta imaturitatea afectiva (infantilism afectiv), manifestari de indiferenta afectiva. Uneori sunt descrise modificare, precum: anxietate, nervozitate, explozii de furie, rigiditate “afectiva”.

Activitatea si atitudinea acopera domeniul comportamentului (ansamblul manifestarilor motorii cu sens). Examinarea poate depista: stari de agitatie, crize de afect, instabilitate psihomotorie, modificari de comportament. La copil, tinuta neglijenta poate sa defineasca tot atat de mult si tot atat de bine pe copil si pe apartinatorii sau ingrijitorii ei. Pe plan volitiv se noteaza o nota crescuta de naivitate si susceptibilitate, ceea ce explica procentul crescut al manifestarilor de delicventa in randul deficientilor mintali.

Un bun exemplu psihiatric inseamna si referire la personalitate. Medicul trebuie sa o defineasca si sa o descrie in integitatea sau dismorfismul ei, in evolutia sau rigiditatea ei. Nu in ultimul rand, constiinta poate fi surprinsa in cursul examinarii psihiatrice, desi nu cere investigatii speciale. Prin tot ce inseamna expresie a ei, constiinta este examinata de-a lungul laborioasei si detaliatei investigatii care se confrunta cu insasi examinarea psihiatrica. In acest sens de interes sunt: nivelul constiintei campul de constiinta, structura constiintei si dinamica starii de constiinta.