Univers de copil

A+ R A-


Făt-Frumos din tei
de Mihai Eminescu

- Blanca, află că din leagăn
Domnul este al tău mire,
Căci născută eşti, copilă,
Din nevrednică iubire.

 

Mâini în schit la sfânta Ana
Vei găsi la cel din stele
Mângâierea vieţii tale,
Mântuirea feţei mele.

 

- Nu voi, tată, să usuce
Al meu suflet tânăr, vesel:
Eu iubesc vânatul, jocul;
Traiul lumii alţii lese-l.

 

Nu voi părul să mi-l taie,
Ce-mi ajunge la călcâie,
Să orbesc citind pe carte
În fum vânăt de tămâie.

 

- Ştiu mai bine ce-ţi prieşte,
Las' de-a lumii orice gând,
Mâini în zori de zi pleca-vom
Către schitul vechi şi sfânt.

 

Ea aude, plânge. Parcă
Îi venea să plece-n lume,
Dusă de pustie gânduri
Şi de-un dor fără de nume.

 

Şi plângând înfrână calul,
Calul ei cel alb ca neaua,
Îi netează mândra coamă
Şi plângând îi pune şeaua.

 

S-avântă pe el şi pleacă,
Păru-n vânturi, capu-n piept,
Nu se uită înainte-i,
Nu priveşte îndărăpt.

 

Pe cărări pierdute-n vale
Merge-n codri făr' de capăt,
Când a serei raze roşii
Asfinţind din ceruri scapăt.

 

Umbra-n codri ici şi colo
Fulgerează de lumine ...
Ea trecea prin frunza-n freamăt
Şi prin murmur de albine.

 

În mijloc de codru-ajunse
Lângă teiul nalt şi vechi,
Unde-izvorul cel în vrajă
Sună dulce în urechi.

 

De murmur duios de ape
Ea trezită-atunci tresare,
Vede-un tânăr, ce alături
Pe-un cal negru stă călare.

 

Cu ochi mari la ea se uită,
Plini de vis, duioşi plutind,
Flori de tei în păru-i negru
Şi la şold un corn de-argint.

 

Şi-ncepu încet să sune,
Fermecat şi dureros
Inima-i creştea de dorul
Al străinului frumos.

lui i-atinge părul,
Şi atunci c-obrazul roş
Ea apleacă gene lunge
Peste ochii cuvioşi.

 

Iar pe buze-i trece-un zâmbet
Înecat, fermecător,
Care gur-abia-i deschide,
Cea uscată de amor.

 

Când cu totului răpită
Se-ndoi spre el din şele,
El înceată din cântare
Şi-i grăi cu grai de jele.

 

Ş-o cuprinde de călare
Ea se apără c-o mână,
Însă totuşi lui se lasă,
Simte inima că-i plină.

 

Şi pe umărul lui cade
Al ei cap cu faţa-n sus;
Pe când caii pasc alături,
Ea-l privea cu suflet dus.

 

Numai murmurul cel dulce
Din izvorul fermecat
Asurzeşte melancolic
A lor suflet îmbătat.

 

Lun-atunci din codri iese,
Noaptea toată stă s-o vadă,
Zugrăveşte umbre negre
Pe câmp alb ca de zăpadă.

 

Şi mereu ea le lungeşte,
Şi urcând pe cer le mută,
Dar ei trec, se pierd în codri
Cu viaţa lor pierdută.

 

La castel în poartă calul
Stă a doua zi în spume,
Dar frumoasa lui stăpână
A rămas pierdută-n lume.

 


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Desene cu pinguini de colorat

Desene cu pinguini de colorat

Desene cu pinguini de colorat Cum sa nu iti placa aceste pasari acvatice, cu mersul lor leganat, pieptul alb si spatele negru? Nu-i asa ca seamana cu niste pitici imbracati in...

Febra declansare cauze si rol

Febra declansare cauze si rol

Febra - declansare, cauze si rol Aveti putina febra? Inseamna ca oganismul dvs. se apara. Aceasta este ideea care – desi foarte veche, o intalnim si la Hipocrate – abia in...

Povestea Puiosul si vulpea de …

Povestea Puiosul si vulpea de Ion Pas

Povestea Puiosul si vulpea de Ion Pas Ion Pas s-a nascut la Bucuresti in anul 1895 inca din tinerete s-a integrat in miscarea muncitoreasca, iar volumele sale de poezii...

Felicitari amuzante de Valenti…

Felicitari amuzante de Valentines day cu text in limba engleza

Felicitari amuzante de Valentine’s day cu text in limba engleza   Chiar daca persoana iubita e departe de tine arata-i iubirea pe care i-o porti trimitindu-i de Sfantul Valentin – Valentine’s day...

Despre calendar si anotimpuri

Despre calendar si anotimpuri

Despre calendar si anotimpuri Pamantul este o planeta ca oricare alta, care se misca printre stele. Cea mai perceptibila miscare a sa este cea pe care o face in...