Ghici cine este in oglinda? - manifestari afective ale copiilor

In cadrul evantaiului diferentiat al afectivitatii copilului de pana la 2 ani se contureaza o forma foarte interesanta, aceea a interesului pentru figura copiilor, care pana in aceasta perioada parca nici nu existau!

Acest interes este legat de alta fateta a afectivitatii si anume interesul fata de propria persoana. Eu-l persoanei actioneaza ca un magnet care atrage cu forta din ce in ce mai mare emanatiile afective ale mediului ambiant. Tot acesta este dotat cu focare de reflectare, a unor radiatii afectogene care pleaca de la el la altii sau la alte obiecte (decentrarea afectiva). In aceasta formula se petrece “antrenamentul” relatiilor afective si, fireste, dezvoltarea, integrarea structurii afective si relationale.

Trairea cu oarece intensitate a nevoii de afectiune, trairea situatiei de subiect al afectivitatii generale se oglindeste in primul rand in manifestari de tanderete fata de imaginea sa din oglinda pe care si-o recunoaste si si-o mangaie, bucurandu-se.

Legatura intre recunoasterea propriei imagini si recunoasterea figurilor copiilor este evidenta. Ce ar trebui inteles mai bine este faptul ca trebuie prilejuit nu numai transferul de cunoastere ci si de afectiune.

Nevoia de afectiune si captarea surselor de afectiune din mediul inconjurator imprima persoanei copilului o dinamica anumita: mai mult din exterior spre interior – fenomen denumit egocentrism. Egocentrismul infantil este un stadiu necesar de dezvoltare si el nu reprezinta nicio premiza morala a egoismului, cu care nu trebuie nici pe departe sa se confunde. De retinut ca deocamdata simte o mare nevoie de afectiune si ca el declanseaza de cate nu i se da reactii vehemente de protest. Foarte multe dintre tulburarile de alimentatie, somn, joc, relatii se datoresc acestui conflict de solicitare – frustrarea.