Gimnastica respiratorie

Este un fapt bine stabilit azi in medicina ca majoritatea oamenilor nu respira correct. Ori, respiratia joaca un rol capital din punct de vedere al echilibrului corpului nostru. Femeile mai ales, din cauza sedentaritatii si a tendintei catre ingrasare, prezinta foarte des insuficienta respiratiei. Nu vom insista aici asupra cauzelor organice ale insuficientei respiratorii, cum sunt obstructia nasului si faringelui, astmul, emfizemul pulmonar, obezitatea abdominala, etc.

Vom vorbi insa despre acele persoane care desi foarte bine din punct de vedere morphologic, nu se servesc totusi de capacitatea lor respiratorie. Aceste persoane (numarul lor este imens!), traiesc intr-o stare de inactivitate fizica aproape completa, claustrate in birouri sau apartamente, din care cauza schimburile lor nutritive se indeplinesc intr-un ritm foarte incet. Rezultatul sunt tulburari morbid foarte variate: anemie, slabiciune generala, neurastenie si dispepsii stomacale. Aproape totdeauna cand atragem atentia acestor suferinzi asupra originii maladiei lor suntem intampinati cu scepticism. Cauzele simple nu sunt pe planul bolnavilor. Exista si din acest punct de vedere un snobism. Nu putem admite, asa, cu una cu doua, ca originea bolii nostre este banala, ca suferim in buna parte din cauza lipsei noastre de educatie. Ori, ar trebui ca toata lumea sa stie ca un individ inzestrat cu un temperament viguros are neaparata nevoie de o activitate corporala intense si instita de respiratii puternice si adanci. Pentru a remedia consecintele insuficientei respiratorii trebuie sa practicam gimnastica respiratorie. Exista multe metode de gimnastica respiratorie, insa cele mai multe sunt bazate pe erori fiziologice si sunt foarte complicate. Ele trebuie evitate cu scrupulozitate. Trebuie intr-adevar sa stim ca gimnastica respiratorie nu are drept scop imediat stimularea ematozei prin inspiratia de aer curat si absorbtia unei cat mai mari cantitati de oxigen si sa ne faca capabili de a respire correct,c eea ce este cu totul altceva. Numai dup ace ne-am insusit tehnica respiratorie ne putem gandi la supraoxigenarea sangelui prin sedere si exercitii in aer liber. Pentru moment este vorba numai de a invata sa ne dilatam la maximum toracele si sa-l golim pe cat de complet posibil. Pe masura ce capacitatea pulmonara creste, ritmul si debitul se imbunatatesc, deoarece dispunand de un mai mare volum de aer ne servim de el cu mai multa usurinta si spontaneitate in toate imprejurarile. Tehnica respiratorie pe care trebuie sa ne-o insusim este urmatoarea:

· stare vertical a corpului (nu tepeni);

· stare respiratorie nazala (cu gura inchisa).

Nasul trebuie deschis printr-o contractie voluntara a muschilor dilatatori ai narilor. Aerul inspirit trebuie sa patrunda fara zgomot, cu cea mai mare usurinta.

Respiratia se face dilatand progresiv toracele, mai mult prin bombarea peretilor sai anteriori sau laterali, decat prin ridicarea umerilor. Inspiratia s-a sfarsit numai atunci cand simtim ca nimic nu mai poate patrunde in torace. Ea trebuie sa dureze cam 10-15 secunde. Pieptul este tinut plin doua pana la patru secunde, apoi incepe expiratia. Inspiratia este insotita de miscari ale bratelor, ridicare, deschidere si ridicare pe varful picioarelor. Expiratia trebuie sa se faca incet si progresiv in opt sau zece secunde.

La inceput, ea este aproape pasiva, coastele ridicate, cazand prin propria lor greutate. A doua faza, cea activa, incepe prin contractarea muschilor abdominali, care imping organele abdominal sub diafragma, asa ca acesta este ridicat in torace. Astfel, plamanii stransi intre coastele scorborate si diaframa ridicata se golesc de aer. Expiratia nu este necesara sa fie exclusive nazala, ca inspiratia. Poate fi si bucala. Ba avem chiar tot interesul sa o practicam in ambele chipuri, caci, daca in repaos expiratia trebuie sa fie nazala, ea se face pe gura cu ocazia marilor sfortari si apoi expiratia bucala este agentul motor al vorbirii si al cantatului.

Deci, de cum am infrant primele greutati ale gimnasticii respiratorii, sa expiram cautand o nota grava sau, mai bine chiar, articuland o fraza sonara!