Hipopotamul - animal de apa

In marile lacuri si fluviile ce se imbulzesc in inima „continentului negru”, Africa, paladuiesc, in toata voia cele mai curioase animale, iesite din nesecata bogatie a naturii. Printre dihaniile ce se aciuiesc prin smarcurile acestor ochiuri de apa care brazdeaza padurea ecuatoriala numita „infernul verde” este si uratul hipopotam, numit „behemoth” in Biblie.

In timpurile vechi, hipopotamul huzurea si in mlastinile facute de impletiturile Nilului „Gangele Peahilor”, care ascunde in undele sale destinul Egiptului, „tara visurilor impietrite”. Mai ales apele Egiptului de jos unde aceste uracioase dihanii „porci de apa” foiesc printre smolnitile infrunzite de papurisuri erau temute in aceasta privinta.

In vreme ce atatea animale si-au schimbat mult din infatisarea de la inceput, hipopotamul si-a pastrat vechea-i infatisare butucanoasa. Intr-adevar, trupul rotund al hipopotamului se sprijina pe patru picioare scurte, cu cate patru copite la fiecare picior. Capul lui este patrat, ochii si urechile foarte mici, fata de trupul lui mare si butucanos, iar gura ii este foarte larga si narile la fel.

Hipoptamul are o lungime de peste patru metri – fara coada sa mica si scurta – cantarind cat 30 barbati. Trupul lui este acoperit de o piele groasa de 8 cm si fara par. Dupa cum este uda sau uscata, ea are un luciu cenusiu, cafeniu inchis sau rosu murdar.

Hipopotamii “cai de apa” isi petrec toata vremea linciurindu-se in cutele apelor mustite pentru maca. In tinuturile unde apa nu le da hrana din belsug, hipopotamii ies pe uscat.

Cand acest “cal de apa” rasare din seninul apelor ca sa inghita aer, pufaie si gafaie si din largile lui nari tasnesc nenumarate raze de apa stropitoare. Dupa ce a inghitit aer destul, se scufunda iarasi pana in adancuri, unde sta cateva minute. Cand este aproape de suprafata apei, nu i se vad decat urechile, ochii si narile.

Cea mai mare placere a sa este sa se balaceasca in udele ochiurilor de ape adormite, la adapostul unei azavade paduroase sau sa se catere in susul malului ars de razele fierbinti ale soarelui. In acele clipe, hipopotamul scoate sunete grohaitoare de placere. Cand noaptea isi da in geana si negurile infioara aceste colturi tainuite hipopotamii pornesc spre lacurile mai adanci ale fluviului, unde inoata, se urmaresc unii pe altii si se rostogolesc printre undele inspumate cu cea mai mare indemanare.

Acesti “cai de apa” inoata nespus de iute si fara preget, pe distante lungi, umpland aerul cu mugetele lor ce fac sa clocote codrii pana in adancurile cele mai retrase, facand sa amuteasca chiar pe semetul “rege al animalelor”.

Hipopotamul se hraneste cu frunzele plantelor de lotus si cu arbusti de papirus, cu mladite moi de papura si cu celelalte plante ce sunt doldora de suc si care impanzesc tinuturile mlastinoase.