Univers de copil

Iepuraşul de Paşte - mitologie, mituri şi legende

Deşi nu este un animal prea impresionant, iepurele este un mesager sacru al divinităţii în multe culturi, este simbolul fertilităţii, al înnoirii şi al bogăţiei. Cunoscut ca unul dintre cele mai prolifice animale, iepurele simboliză viaţa nouă care renaşte primăvara.

În tradiţia chineză, legendele spun ca iepurele este o creatură venită de pe Lună, unde se ocupă cu măcinarea orezului, care reprezintă esenţa vieţii.

Pentru budişti, iepurele este, de asemenea, o creatură selenară. Legenda spune că, neavând ce ofrandă să-i aducă zeitei Indra, iepurele s-a gătit pe sine însuşi în focul sacru şi, ca răsplată, a fost aşezat pe Lună.

Şi pe continentul american, animalul cu urechi mari este personaj de legendă. La unele triburi există un mit care descrie cum iepurele a adus oamenilor focul, în timp ce în cultura mayaşă era creditat cu inventarea scrisului.

Iepuraşul şi Luna

Încă din antichitate, iepuraşul a fost asociat astrului nopţii şi a simbolizat fertilitatea, abundenţa şi norocul. În multe culturi, exista legende care îl prezintă pe iepuraş ca pe un frate al Lunii sau ca pe un locuitor al acesteia. Se spune că, dacă privim cu atenţie Luna plină, putem observa "silueta" unui iepuraş sau măcar urmele paşilor acestuia.

Iepuraşul şi timpul

Aztecii credeau că iepurele a primit de la zei misiunea de a veghea, alături de Lună, la trecerea timpului şi a anotimpurilor.

Iepuraşul şi focul

Unele triburi de amerindieni credeau că iepurele a furat focul de la Soare şi l-a adus oamenilor. De atunci, iepurele se ascunde în timpul zilei.

Iepurele simbol al sacrificiului

Legenda spune că, pentru a potoli foamea lui Budha, iepuraşul s-a oferit pe sine drept jertfă. Drept mulţumire, Budha i-a dăruit o casă pe Lună.

Iepurele şi zeiţa Eostre

Simbolul iepurelui provine încă din vremea festivalurilor păgâne dedicate Zeiţei Lunii, Eostre. Legenda spune că Eostre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp. Pentru a o salva de la moarte, zeiţa a transformat-o într-o iepuroaică, aceasta păstrând însă capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i mulţumi binefăcătoarei sale, iepuroaica decora ouăle făcute şi i le dăruia zeiţei. Din această legendă s-a născut şi tradiţia ca iepuraşul să aducă daruri copiilor.

O altă variantă a acestei legende nu spune că, cu mulţi, foarte mulţi ani în urmă, o pasăre minunată şi-a facut cuibul într-un copac bătrân, din mijlocul unei poieniţe însorite. Glasul ei era atât de frumos, încât până şi vântul se oprea să-l asculte. Nimeni nu ştia să spună de unde apăruse această pasăre care fermecase pădurea întreagă, dar toate vieţuitoarele o iubeau, pentru că le încălzea sufletul cu trilurile ei. Dar, într-o zi geroasă de iarnă, trilurile au amuţit: pasărea zăcea rănită, lângă trunchiul copacului şi, iarăşi, nimeni nu ştia să spună ce se întâmplase. Pădurea a cerut atunci ajutorul zeiţei Eostre. Pentru a o salva de la moarte, zeiţa a transformat micuţa pasăre într-un iepuraş, dar i-a lăsat puterea de a face ouă. Vremea a trecut şi a venit echinocţiul de primăvară, când toate vieţuitoarele pădurii sărbatoreau şi ziua zeiţei. Unele i-au adus drept ofrandă flori parfumate, altele, cununi de frunze verzi. Darul cel mai frumos a fost, însă, cel adus de iepuraş: un coş plin cu ouă, vopsite în culorile curcubeului. Şi-n fiecare an, mulţi ani după aceea, iepuraşul a dăruit zeiţei câte un coş cu ouă colorate, în semn de recunoştinţă pentru că îi salvase viaţa.

Şi astăzi, iepuraşul cel fermecat vopseşte ouă în culorile curcubeului, dar le oferă copiilor cuminţi, cu ocazia Sărbătorilor de Paşti.