Importanta zilei de 24 ianuarie 1859

Cand natiunile incep sa simta ca traiesc, cand incep a-si prevedea viitorul, atunci isi indreapta cu iubire privirea asupra trecutului si reculeg cu religiozitate amintirile lui de glorie si chiar de durere. Respectul pentru asemenea amintiri de glorie sunt intr-un popor deovezi de o viata netagaduita. Traieste cu adevarat un popor, cand isi iubeste trecutul si vai de acela care nu are trecutul lui, amintirea gloriei si a luptelor strabune! Sunt fericite zilele in care sarbatorim faptele glorioase ale neamului nostru, in care fii tarii se aduna la aceleasi morminte, avand aceleasi lacrimi pentru aceleasi scumpe fiinte. Sa aprindem candela recunostintei la mormintele martirilor, care si-au pierdut viata pe altarul tarii sa ne rugam la bunul Creator pentru sufletele lor.

---

Multi eroi au avut romanii, caci Dumnezeu a stiut sa fereasca la vremuri de nevoie pe alesii sai. Intre acestia se ridica Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Ales domn prin vointa poporului, Cuza a stiut sa raspunda chemarii sale.

Ziua de 24 ianuarie 1859, a carei amintire o sarbatorim astazi, e ziua in care s-a facut unirea intre romanii munteni si romanii moldoveni. Inainte de aceasta data, muntenii si moldovenii au trait despartiti si de multe ori se certau intre ei. Cand unii din ei biruiau, cei biruinti cereau ajutor turcilor sau altor straini si veneau in contra fratilor lor. Aceasta este chiar cauza care a facut ca tara noastra sa piarda o mare parte din pamantul ei.

Unirea insa mi-a dat puterea. 24 ianuarie, zi fericita in care doua surori isi dau mana pe pamantul vechii Dacii, ne umple inima de credinta in viitor, aratandu-ne ca singura “Unire” e aceea care poate sa ne duca la tinta.

Sunt nenumarate piedicile ce li s-au pus in cale bietilor romani in indeplinirea scopurilor. De aici nevoia unei lupte uriase dusa de cei slabi contra celor tari si daca izbanda a fost in partea noastra, e ca noi reprezentam lumina si adevarul. Si ales al natiunii a fost si unsul lui Dumnezeu.

Natiunea e liberate si calugarii greci, care au supus sangele nostrum timp de secole, si-a gasit mormantul.

Credeti d-voastra insa ca prin unirea muntenilor cu moldovenii s-au indeplinit toate dorintele romanilor?

Ce auzim venind de peste Dunarea batrana?

Cine striga ajutor de peste Prutul cel spumegator? Cine ne cheama de peste Carpati? Sunt romani, frati de-ai nostri, fiii aceleasi mame. E strigatul de jale al unui popor suspus. E strigatul copilului smuls din bratul mamei.

Dar cine poate sa le vina in ajutor acestora, daca nu noi, romanii liberi?

Sa ne strangem randurile si sa luptam pentru cauza sfanta: “Unirea tuturor romanilor”. Atunci neamul nostrum va domni in decursul veacurilor tot mai puternic si mai respectat.