Inelul de logodna - simbolul unirii

Inelele de logodna au devenit din ce in ce mai impodobite si in interiorul lor se gravau diferite devize sentimentale. Cele mai extraordinare inele de logodna au ajuns ale evreilor, care in loc de piatra aveau la mijloc o casa cu acoperis, cu ferestre, emblema caminului. Primii crestini, in Bizant, in special, de asemenea au avut verighete foarte complicate: inelul in forma de zgarda de caine, avand in mijloc o stea pe care era gravat in interior cuvantul unire in greceste. Pe exteriorul stelei sunt reprezentate patru personaje: cei doi soti binecuvantati, unul de Iisus si celalalt de Fecioara Maria. Restul inelului e impartit in sapte diviziuni, unde sunt reprezentate in email cele sapte sarbatori ale bisericii. De jur imprejurul stelei este o inscriptie: “Doamne, protejeaza pe robii tai Petre si Teodora”, iar in interiorul inelului e gravat: “Va dau pacea mea”.

In evul mediu devizele variau la infinit.

In fine, o ultima dovada de importanta a inelului prin el insusi, in afara de orice idee de ornamentatie este – fara indoiala – logodna dogelui cu marea.

Inelul, devenind simbolul aliantei dintre oameni, a ajuns in cele din urma sa insemne orice alianta. La Venetia a fost privit chiar ca simbolul aliantei unui popor cu marea. In fiecare an, dogele Venetiei, pe Bucentaur, inconjurat de tot Senatul, in asistenta poporului intreg, insirat de-a lungul canalurilor, s-a logodit cu Marea Adriatica. Aclamat de populatie si salutat cu salve de arma, dogele a azvarlit inelul sau de aur in mare. Ce putea gasi oare Venetia mai sugestiv pentru a reprezenta suprematia pe apa decat logodna sefului lor cu mare? Si inelul a fost simbolul acestei uniri, inelul care in afara de ornament de lux a ramas si azi simbolul unirii.