Infectiile digestive ale sugarului

Un mare capitol de patologie pediatrica este reprezentat de infectiile digestive, respectiv de bolile diareice, care, in raport de varsta copilului, au unele particularitati, dar in ansamblul lor prezinta aceeasi manifestare clinica. Asadar, diareea acuta, enterita acuta, enterocolita acuta, tulburarea digestiva acuta sunt sinonime. Boala apare brusc, este caracterizata prin pierderea de lichide si scaderea in greutate a sugarului, cu sau fara pierderea poftei de mancare. Cauza generala a declansarii infectiei digestive trebuie cautata in nerespectarea stricta a regulilor de igiena cum ar fi: mama pregateste si manipuleaza mancarea sugarului cu mainile insuficient spalate, vasele folosite nu sunt dezinfectate, legumele si fructele nu sunt foarte bine spalate. La inceput, sugarul refuza mancarea, este trist sau agitat, are usoare stari de voma. Curand apar scaunele diareice (peste 3 in 24 de ore), de culoare galbena-verzuie, verde sau maronie cu resturi albe, mucozitati si striatii sangvine ori puroi. Colicile (durerile abdominale) se manifesta prin neliniste, tipete, frecarea calcaielor. In forme grave, abdomenul sugarului se umfla, devine “tare” (ca urmare a acumularii gazelor in intestine. Tranzitul este tulburat. Specialistii denumesc aceasta stare “metabolism intestinal” si se impune internarea de mare urgent a copilului in spital.

Cad diareea se prelungeste, copilul scade in greutate, se deshidrateaza. Semnele de deshidratare grava pot fi sesizate si de mama: uscarea pielii, a buzelor si a mucoaselor gurii, mictiunile sugarului sunt mai rare, cantitativ urina este mai putina. De asemenea, in forme grave de infectii digestive, copilul este trist si somnolent, “zace” tot timpul, are fata palida, cenusie, cearcane adanci si refuza orice aliment. In unele forme grave de infectii digestive, febra poate lipsi ori se mentine in jur de 38°C. Daca temperatura se declara de la inceput, paralel cu diarea si starile de voma, riscurile de deshidratar sunt cu atat mai mari si internarea sugarului se face absolut imediat. Pentru a veni in ajutorul bolnavului, respectiv pentru a se institui medicatia foarte corecta, mama va nota si va relata medicului cum au fost scaunele (consistent, culoare, numar, continut), cum au fost varsaturile, ce febra (masurata rectal) a avut dimineata si seara, cat a pierdut copilul in greutate.

Succesul tratamentului diareei sugarului este in functie de forma bolii, de rabdarea, disciplina, fermitatea si convingerea cu care mama instituie dieta copilului. Contrar unei conceptii gresite ca bolnavii cu diaree se tin nemancati, mamele trebuie sa stie ca orice copil cu infectie digestive trebuie sa primeasca lichide in cantitate sporita. Nu trebuie fortat sa manance, aceasta ii va cauza varsaturi si refuzul de a primi si alte alimente. Daca sugarul nu primeste insa ceaiul indulcit i se vor da apa fiarta si racita, la temperatura camerei, infuzii cu plante medicinal, musetel, menta, apa de orez (decoct de mucegaliu) putin indulcite. In cazul in care copilul nu vrea sa le primeasca ori vomita, este de preferat sa fie lasat in repaus 1-3 ore, dupa care sa se incerce din nou administrarea lichidelor cu lingurita. Cu rabdare, mama va da sugarului si chiar copilului pana la 3 ani cate 1-2 lingurite de lichid din 5 in 5 minute, picurate, daca e nevoie, chiar cu pipeta. Daca lichidele sunt primite bine, se vor da cu biberonul sau in ceasca pana la 80-100 ml o data. In diareea usoara, aceasta dieta hidrica nu va dura mai mult de 3-6 ore. Asadar, la sugarul mic se inlocuieste un supt cu ceai sau cu apa de orez 3 la suta indulcita cu 5 la suta zahar. La sugarul trecut de 5-6 luni, se va prepara o supa de morcovi, de regula la amiaza, iar mesele de la orele 10 si 16 vor fi din orez pasat, indulcite cu 5 la suta zahar s cu branza de vaci. In raport cu alimentatia ce primea sugarul obisnuit, cantitatea se reduce temporar la jumatate, laptele praf se prepara cu mucegaliu de orez 3 la suta si 5 la suta zahar, iar laptele de vaca se indoieste tot cu mucegaliu de orez.

In plus, sugarul este lasat sa manance fara sa fie fortat si numai atunci cand doreste. Copilul bolnav de infectie digestiva a carui varsta este sub 6 luni va primi supa de morcovi la toate mesele. La cei intre 6 si 12 luni se dau 3-4 mese supa de morcovi, iar la celelalte doua mese orez pasat cu putin zahar. Incepand din a treia zi, copiilor sub 6 luni li se va inlocui treptat supa de morcovi cu 20-25 ml de lapte la fiecare masa (de preferat lapte praf) preparat cu mucegaliu de orez sau lapte de vaca injumatatit cu acelasi produs. Alimentatia se va relua treptat, crescandu-i doza in fiecare zi, dar nedepasind 180-200 ml in 24 de ore.

In decurs de 5-8 zile se ajunge din nou la alimentatia corespunzatoare varstei sugarului. In continuare, igiena trebuie sa fie respectata in tot ce inseamna regim de viata, dar mai ales alimentatia copilului dvs.