Inima de mama

Un zbucium adanc sfasia inima tanarului Piedro, de cand incepuse a iubi puternic pe frumoasa dansatoare Rimina.

El astepta cu nerabdare ziua cand va incepe cu adevarat fericirea vietii sale, ziua cand e va primi sa-i fie sotie.

Lumea si cunoscutii care aflasera de marea dragoste a tanarului, l-au sfatuit fiecare prin cuvinte prietenesti, sa cerceteze trecutul dansatoarei Rimina, care avusese cu siguranta o viata stricata.

El insa nu voia sa auda astfel de vorbe, si se supara pe oricine ar fi indraznit sa vorbeasca de rau pe iubita sa.

“Sunt pizmuit de toti, pentru ca sunt fericit” zicea el. Rimina ma iubste, e frumoasa si va fi sotia mea!

In fiecare zi el o intalnea pe frumoasa dansatoare si faceau impreuna planuri de viitor, amandoi fiind hotarati sa ramana pana la moarte nedespartiti.

Nici nu era de mirare ca Piedro iubea cu atata patima oarba deoarece era prima lui dragoste, pornita din hotararea de a se casatori.

El traise pana atunci alintat de mama lui, care cu o minunata dragoste, trecand peste mii de greutati, reusise sa dea fiului ei o crestere buna. De astfel, tanarul era un model de curatenie sufleteasca, cinstit, credincios, bun cu toata lumea, el reusise sa-si cladeasca o viata placuta, modesta.

Locuia impreuna cu mama lui, intr-o casuta mica, dar foarte bine ingrijita, la marginea orasului Alicante in Spania. Nespus de mult ar fi dorit Piedro sa-si traiasca fericirea ce credea ca simte venind, avand lanaga el pe buna sa mama si pe Rimina frumoasa dansatoare.

Intr-o seara iesind de la teatru, Piedro si Rimina s-au dus sa cineze intr-un restaurant. Aici tanarul care era nerabdator sa vada totul aranjat, scoase dintr-o cutiuta frumoasa doua inele de aur, verghetele de logodna.

- Este cea mai frumoasa clipa din viata mea, si nu pot gasi cuvinte atat de nimerite pentru a-ti arata cata fericire simt, - spuse el. Se apropie momentul cand vei fi sotia mea, si vom petrece unul langa altul toata viata ce avem de trait.

- Dupa cum ai hotarat si tu, nu vei mai juca la teatru, iar eu castig destul pentru a te ingriji cu devotamant pe tine si pe mama mea. Rimina, viata mi se arata cel mai stralucitor diamant, mai placuta ca leganarea corabiei pe valurile apei, in marile calde.

- Asta seara vreau sa bem cate un pahar de vin dulce, pentru ca in inimile noastre e sarbatoare. Si acum te rog sa-mi spui iubito, in care zi din saptamana aceasta mergem la preot.

- Iarta-ma, - spune frumoasa Rimina, - dar cu parere de rau trebuie sa-ti spun, ca va trebui sa amanam hotararea pe care am luat-o; sa ne mai gandim. Eu nu pot atat de usor sa ma las de viata libera pe care o am ca artista la teatru, si afara de asta aud ca mama ta si cunoscutii tai zvonesc despre mine rautati. Poate ar fi mai bine sa rupem totul intre noi, si sa nu ne mai vedem niciodata.

Un trasnet daca ar fi cazut asupra tanarului nu ar fi putut sa-l uluiasca atat de mult ca aceste cuvinte reci. Palid la fata, privind in gol cu ochii mariti de sfasietoarea tristete, Piedro abia putu sa sopteasca dupa cateva minute:

- Dar de ce Rimina ... te-ai schimbat asa dintr-o data ... asa de neinteles ... Eu te iubesc ... Te iubesc mult ...

- Daca vrei sa-mi dovedesti aceasta mare iubire ce crezi ca ai pentru mine, da-mi ce ai tu mai scump.

- Ce sa-ti dau, viata?

- Nu! Da-mi inima mamei tale!

Auzind aceasta dorinta, Piedro se scula de pe scaun, arunca cativa bani pe masa pentru hangiu, si pleca palid, cu ochii aprinsi de groaznica hotarare ce luase.

...................

Era noapte. Nimeni nu l-ar fi cunoscut pe tanarul Piedro, fugind pe strazi cu parul valvoi, lovindu-se de garduri, ametit, cu hainele pline de sange. El isi omorase mama, cu un pumnal si in maini ducea inima ei. Naucit, nefiind in stare sa judece, mergea cu pasi mari spre locuinta Riminei. Deodata se impiedica si cazu in mijlocul strazii, lovindu-se de pietre, la genunchi si la maini. Inima sangeranda ii scapa din maini, si se pravali in coltul strazii. Cu fata scaldata in sudoare, si manjita de hidosenia crimei ce facuse, el gemu de durere si cauta sa se ridice pentru a cauta inima mamei sale, care trebuia dusa iubitei.

Un glas bland se auzi atunci, langa el in linistea noptii:

- Te-ai lovit rau, dragul mamei? ...

Imbracata in rochie alba de noapte, sfasiata si plina de sange in dreptul inimii, naluca mamei sale se apleca spre el ca si cum ar fi voit sa-l ajute a se ridica de joc.

Ea mai spuse inca o data, duios, cu blandete, suspinand:

- Te-ai lovit rau, dragul mamei? ...

Iustina