Univers de copil

Istoria lui Moise, conducatorul poporului evreu

Candva, prin veacul al X-lea inainte de Hristos, un mic si neinsemnat trib de pastori semniti si-a parasit asezarile din tara lor, la varsarea Eufratului, si a pornit sa caute noi pasuni in tinuturile regelui din Babilon. Soldatii regelui i-au alungat si atunci ei s-au indreptat spre apus, sperand sa gaseasca o bucata de pamant liber unde sa se poata stabili.

Pastorii acestia sunt cunoscuti sub numele de evrei. Ei au ratacit vreme indelungata si dupa multi ani de pribegie si-au gasit un refugiu in Egipt. Mai bine de cinci sute de ani au trait sub egipteni si cand patria lor adoptiva a fost supusa de hicsosi, au stiut sa se faca folositori navalitorilor care, in schimbul serviciilor aduse, i-au lasat sa-si stapaneasca in pace pasunile lor. Dar dupa un lung razboi de independenta, egiptenii i-au alungat pe hicsosi din valea Nilului si au urmat zile grele pentru evrei. Au fost scoborati in randul sclavilor si siliti sa munceasca la constructia soselelor regale si a piramidelor si, cum granitele erau pazite de soldatii egipteni, nu era chip sa evadeze.

Dupa multi ani de suferinta, i-a scapat de aceasta pacoste un tanar evreu, cu numele de Moise, care a trait multa vreme in pustiu si acolo invatase sa pretuiasca virtutile simple ale stramosilor sai, care s-au tinut departe de orase si de ispita lor si nu s-au lasat corupti de confortul si luxul unei civilizatii staine.

Moise si-a propus sa destepte din nou in poporul sau dragostea pentru vechile obiceiuri patriarhale. A izbutit sa scape de urmarirea trupelor egiptene trimise pe urmele lui si a condus poporul in inima campiei de la poalele muntelui Sinai.

In viata lui lunga si singuratica din pustiu, a invatat sa cinsteasca pe puternicul zeu al tunetului si al furtunii, care domnea in cer si tinea in mana sa viata pastorilor. Acest zeu, una din numeroasele divinitati care erau adorate in Asia apuseana si, datorita invataturilor lui Moise, a devenit singurul stapan al poporului evreu.

Intr-o zi, Moise a disparut din tabara evreilor. Oamenii sopteau intre ei ca ar fi plecat cu doua table de piatra cioplite. In ziua aceea varful muntelui era ascuns de norii grei si se rascolise o furtuna cumplita. Si cand a coborat Moise in campie – ce sa vezi? Pe table erau sapate cuvintele pe care Dumnezeu le-a rostit in bubuitul tunetelor si in lumina orbitoare a fulgerelor, catre poporul lui Israel. Din clipa aceea, Dumnezeu a fost recunoscut de toti ca stapan al destinului lor, ca singurul Dumnezeu adevarat, care ii invata sa duca o viata sfanta si sa urmeze cuvintele intelepte din cele zece porunci.

Cand Moise le-a cerut sa-si urmeze drumul prin pustiu, l-au urmat. Si cand le-a spus ce trebuie si ce nu trebuie sa manance si sa vea, pentru a fi sanatosi in clima aceea calda, l-au ascultat.

Si dupa multi ani de pribegie, au sosit, intr-o tara, care le-a parut placuta si infloritoare. Se numea Palestina, ceea ce insemna tara lui Pilistru sau a filistenilor. Pilistenii erau un trib din insula Creta. Au fost alungati din insula si s-au asezat in lungul coastei. Din nenorocire, interiorul Palestinei era si el ocupat de un alt popor de rasa semita, de cananaeni. Dar evreii au patruns cu forta in vai, au facut si ei orase si au ridicat un templu maret, intr-o cetate pe care au numit-o Ierusalim, “casa pacii”.

Dar acum nu mai era Moise conducatorul lor. El nu a putut sa vada decat din departare muntii Palestinei, apoi ochii lui s-au inchis pentru vesnicie. A muncit cu credinta si din greu in slujba lui Dumnezeu. Nu numai ca si-a scos fratii din robie si le-a dat o viata libera si independenta, intr-o tara noua, ci a si facut din evrei cel dintai popor din lume care s-a inchinat la un singur Dumnezeu.