Jocul de doi si complementaritatea

“Jocul de doi” al fenomenului ereditar este cel care face ca omul sa aiba doi ochi, doua nari, doua urechi, doua maini, etc. din marea darnicie a naturii care face ca “perechea” sa fie o replica izbutita impotriva singularitatii. Totul porneste de la redundanta AND-ului care are si el, ca tot omul, doua catene complementare. Cred ca aceasta proprietate – complementaritatea – insuficient investigata de cercetatorii naturii si ai societatii, constituie osia lumii, din ea decugand antitezele existentiale ale binelui si raului, luminii si intunericului, dreptatii si nedreptatii, etc.

In rest, geneticianul mileniului XXI, anticipand, va fi uimit ca, ocupandu-se de atata timp de un domeniu considerat fierbinte in sfera cunoasterii umane, a stiut atat de putine lucruri cu cativa ani in urma. Cat de multe lucruri noi se vor cunoaste in genetica! Ma cutremur de pe acum! Si va asigur ca se va acorda si proteinelor “ce-i a Cezarului”, in ceea ce priveste implicarea lor in tiparele ereditatii, nu numai ca executori, dar si ca proiectanti.

Conf. univ. dr. Lucian Gavrila