Lacul de George Dumitrescu
Va oferim spre lectura poezia “Lacul” scrisa de George Dumitrescu.
Inchis in matca-i de nisip, ca intr-o scoica,
Vegheaza lacul - ochiu stralimpede - 'n pustie,
Hipnotizat de luna, care-si scrie,
Printre nametii de lumini, drumul de troica.
Daca-i sunt noptile magie si naluca,
Soarele, ziua, -i toarna, ca sa fiarba,
Aur neroditor, care arde si usuca
Aripa libelulelor, spicul de iarba.
Dar, in singuratatea-i de calcar -
Asemenea gandacului cuminte,
Ce-si toarce firul cu o grija migaloasa,
Inchis in galbena-i gogoase de matasa -
Lacul isi toarce liniste-nainte,
Zidit in sine, la un sterp hotar.
Cine-a trimis, solie tainica-n desert,
Pasarea alba, ostenita si-nsetata,
Intr-un amurg molatec si incert,
Langa odihna lacului, neclintita?
Micul ei cioc, de os si de margean,
A turbat din somn extatic unda,
In ceasul de-nganare, diafan,
Cand umbra cu lumina de sofran
Isi impleteau, in parul noptii, funda.
Penele-i albe apa-nfiorara
Si cantece de lauda - au erupt,
Jucandu-se pe cea mai nalta scara,
Pana la treapta cea mai dedesupt, -
Cantari din paradisul pamantesc,
Necunoscutele lacului: ofrande
Cu tinere savane si cu lande,
Cu virgine paduri ce se clatesc;
Cantari cu elefanti si papagali,
Cu pagode nipone si cu dome,
Cu leganari lascive de serai
Si cu gradini in smalturi policrome;
Cantari cu umbra-albastra si racoare
Cu pesti de aur si cu ploi de-argint,
Cantari uluitoare,
Cu portocali si cipri de Corynt.
In strafunzimea lacului - de noapte -,
Sub geana lui cea limpede, dar moarta,
Au fulgerat, intaia oara, fapte,
Miragii si lumini, o alta soarta ...
N-a plecat pasarea - ispititoare veste
Numai cu sine insasi inapoi, -
Sufletul lacului, ca un strigoi
Care dormise-n dune si noroi,
Trezit la viata de un nou altoi,
S-a ridicat sa zboare peste creste.
Apa si-o zbuciuma, ca un ciclon,
Vrea sa se smulga, se smuceste rupt,
Ca un captiv impuns de nostalgie, -
Dar, ferecat de-al legilor pripon,
Recade spart, in matca veche supt,
Sub vesnicul sigiliu: luna-nalta,
Astrala, moarta, stearpa lui sotie
Din zodia cealalta
A telegarii soarelui de-ar vrea
Chemarii lui sfredelitoare sa raspunda:
Sa-i sece apele si nour sa-l aburce,
In zaristea vazduhului sa-l urce,
Cu aburoasa lui desaga-n ploaie grea,
Ca sa-si arunce plansul si belsugul
Pe unde ara plugul,
Peste campia vasta si fecunda!
- 01/06/2015 01:21 - O lume de copil
- 31/05/2015 03:30 - Joc cu degete
- 29/05/2015 00:53 - Setea de lumina
- 26/05/2015 06:13 - Un doi trei poezie de Alexei Laptev
- 25/05/2015 09:27 - Icoane poezie
- 19/05/2015 23:36 - Fantana
- 18/05/2015 01:27 - Lenesul mai mult alearga
- 16/05/2015 21:00 - Delfinul care a vrut sa zboare
- 15/05/2015 22:45 - Dansatoare
- 14/05/2015 20:38 - Masa lui Traian