Legenda marelui voievod Gelu Romanul

In vremurile de demult, romanii traiau pe vaile raurilor si prin poienile codrilor. Ei aveau tarisoare mici, fiecare cu voievodul ei deosebit.

Asa a fost tara lui Gelu in partile de miazanoapte si apus, peste paduri, adica in Transilvania. In partile acelea se afla si azi satul Gilau, care o fi pastrand chiar numele voievodului Gelu.

Tara lui Gelu era mandra si bogata. Romanii aveau turme de oi, cirezi de vite, herghelii de cai si roiuri de albine. Se dusese vestea ca in tara lui Gelu curge lapte si miere.

Pe vremea lui Gelu (anul 900 de la Hristos), ungurii – popor strain, isi parasisera salasurile lor din departari nestiuite si s-au asezat spre apus in apropierea romanilor.

Iscoadele lor indata au aflat de bogatiile lui Gelu. Astfel, o capetenie a ungurilor a pornit cu armata mare spre rasarit si a trecut padurile in tara lui Gelu.

Luat fara veste, viteazul Gelu le-a iesit in cale cu oaste mai mica. S-a dat o lupta mare. in toiul luptei, Gelu a fost ranit de moarte. Calul sau nazdravan, cu fraul scapat din mana stapanului, a apucat drumul castelului. Se zice ca pe malul raului Cerna, Gelu a cazut de pe cal. Calul a ramas nemiscat langa stapan si il privea cu jale.

Iata cum spune poezia lui George Cosbuc ca a vorbit Gelu in ultimele clipe calului sau:

De-acuma tu … cat va cuprinde

Mantaua, deasupra-mi o ‘ntinde!

Si-apoi cu picioarele imi sapa

Mormantul pe margini de apa

Si-n urma cu dintii ma prinde

Si-arunca-ma ‘n groapa!

Jeleasca-ma apele Cernii

Sa-mi vajai crivatul iernii

Ca poate sosi-va o vreme

Cand muntii vor fierbe, vor geme.

Si-or trece ‘repezi sireaguri

Romanii sub steaguri!

Romanii vazand moartea voievodului lor, au facut pace cu ungurii. Au legat credinta cu juramant ca amandoua neamurile vor trai in pace si cu prietenie.

Totusi, ungurii insa si-au calcat juramantul. Ei s-au purtat cu rautate si dusmanie cu romanii, stapanitorii vechi ai tarii. Si mult au gemut voievozii in morminte! Dar azi s-a-mplinit dorinta lui Gelu din clipa de moarte. La glasul marelui rege, Ferdinand I, romanii sub steaguri, in repezi sireaguri au azvarlit dincolo de paduri stapanirea ungureasca.