Univers de copil

A+ R A-


Legenda Rândunicăi  

A fost odată o babă şi un moşneag care nu aveau copii. Ei doreau din tot sufletul să aibă unul măcar. Pentru aceasta ei au umblat pe la toate babele din sat şi pe la toţi vrăjitorii, dar totul fu în zadar.

Într-o zi, baba s-a hotărât să ia un copil de la o femeie săracă din sat care avea mai mulţi. Dar această femeie, nu vru să îi dea nici unul, căci îşi iubea foarte mult copiii.

Într-o Duminică, baba s-a dus cu moşneagul la biserică şi a lăsat nedereticat în casă, căci se sculase târziu. Când au venit, marea le-a fost mirarea pentru că au găsit aranjat totul. Nu ştiau ce să creadă, dar se gândiră că poate tot ei au făcut şi au uitat. A doua Duminică au păţit tot aşa. Dar, a treia Duminică, ei s-au întors foarte repede înapoi. Uitându-se pe fereastră au văzut nuca deschisă, iar o fată foarte frumoasă deretica în casă. Moşneagul a ascuns repede cojile de nucă, apoi a spus fetei că rămâne a lor. Ea nu vru întâi cu nici un chip şi cerea mereu cojile de nucă. Bătrânul nu voi să i le dea şi ea se învoi să rămână fiica lor.

O păzeau ca pe ochii din cap, căci era foarte frumoasă şi le era tare dragă. Din cauză că flăcăii din sat începură să se învârtească împrejurul casei lui, moşneagul a ridicat un gard foarte înalt, ca să nu poată privi nimeni înăuntru.

Într-o seară, când bătrânii stăteau afară şi se uita la stele, fata le-a spus povestea ei: ea era fiica Soarelui şi se căsătorise cu Luceafărul. Dar ei nu-i plăcea, căci el pleca tot timpul de acasă. Ea fugi înapoi la Soare, dar Luceafărul o găsi. Atunci fugi pe pământ prefăcându-se într-o nucă şi a găsit-o moşneagul.

Pe când ea îşi povestea viaţa sa, bătrânilor, Luceafărul o văzu şi se porni imediat după ea, transformat într-un tânăr. Când ajunse în satul ei, dădu o masă mare şi spuse că fiecare părinte, care va veni cu fata, va bea gratis. Făcu şi un scrânciob şi chemă pe fete să se suie în el.

Bătrânii se duseseră şi ei cu fata, pe care o chema Rândunica, şi cu toate că ea nu voia să se suie în scrânciob, căci parcă presimţea ceva, ei o făcură să se suie.

Luceafărul, atât aştepta. Imediat dădu drumul scrânciobului şi se înălţă cu Rândunica. Atunci ea îl rugă să o lase să îşi arunce rochia pe pământ, ca amintire bătrânilor. El se învoi, dar ca ea să nu îşi dea şi ea drumul, o legă la gât cu brâul său roşu. Însă Rândunica se smunci tare şi căzu şi ea.

Rochia ei se prefăcu în frumoasele floricele rochiţi de rândunele, iar ea în rândunică. De atunci îşi face cuibul lângă casa oamenilor şi e roşie la gât din cauză că a fost legată cu brâul roşu al Luceafărului.

 

Addthis

Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Leonardo da Vinci Oceanograful

Leonardo da Vinci Oceanograful

Leonardo da Vinci - Oceanograful Toscana si mai ales Florenta, patria lui Dante, Michelangelo si Galilei, este si patria lui Leonardo da Vinci. Leonardo se manifesta inca de tanar ca un spirit...

Scoala in epoca elenistica

Scoala in epoca elenistica

Scoala in epoca elenistica Alexandru cel Mare s-a jertfit pe sine si a jertfit tara sa, poporul sau, care ar fi putut sa creeze in scurta vreme un mare...

Revolutia din anul 1848 in Tar…

Revolutia din anul 1848 in Tara Romaneasca

Revolutia din anul 1848 in Tara Romaneasca   In Tara Romaneasca fruntasii revolutiei  aveau legaturi mult mai stranse cu orasenii si cu taranimea. Oamenii hotarati si iubitori de popor ca Nicolae Balceascu,...

Albina intarziata

Albina intarziata

Albina intarziata Va oferim spre lectura povestirea „Albina intarziata”, scrisa de George Suru. Era cand soarele cobora peste lume, Ca un alun de lumina Plin...

Poezii de dragoste de Dragobet…

Poezii de dragoste de Dragobete

Poezii de dragoste de Dragobete   De Dragobete sărbătorim iubirea în stil românesc. Şi cine putea să scrie poezii şi versuri de dragoste mai frumoase decât Nichita Stănescu, Lucian Blaga sau Tudor...