Univers de copil

Legenda ursului

Se spune ca a trait odata, intr-un sat, un mos tare-tare ursuz si nesuferit de toti cei din jurul sau. Acesta era prisacar si avea foarte multa miere, dar era atat de zgarcit, incat nu dadea nici unui copil vreo lingura din bunatatea cea dulce. Astfel, averea lui sporea pe an ce trece si toţi vecinii spuneau ca a strans saci cu galbeni. Era atat de zgarcit, incat nici macar o casa pentru el nu-si facuse, ci locuia intr-un barlog sapat in pamant, unde avea o ladita pe care dormea, o masuta si un scaunel. Mai avea si o intrare, mascata cu piei de lup, care ducea intr-o alta incapere, unde nimeni nu intrase vreodata. Toata lumea credea ca aici isi pastra comorile.

Despre zgarcenia mosului a aflat chiar Dumnezeu, dupa ce un copil a ajuns in Rai, murind de pofta dupa miere. Suparat, Dumnezeu a chemat-o pe Muma Padurii, o vrajitoare rea, si a trimis-o pe pamant ca sa incerce sa-l faca pe acel zgripturoi mai bun la suflet. In caz ca nu reusea, ea trebuia sa-i dea o pedeapsa dupa chipul si asemanarea lui. Vrajitoarea s-a transformat intr-o tanara craiasa si a batut la poarta lui Mos Martin, caci acesta era numele mosului. Cand a iesit si a intrebat-o ce doreste, aceasta i-a cerut o lingurita de miere.

- Dar ce-mi dai ca sa gusti mierea? a intrebat mosul.

- Cum? s-a mirat Muma-Padurii. Pentru o lingurita de miere imi ceri plata?

- Sigur ca da! i-a zis mosul. Eu nu dau nimic gratis, indiferent cine mi-ar cere.

Suparata si hotarata sa-l pedepseasca. Vrajitoarea i-a oferit un ban de aur si l-a trimis sa-i aduca miere.

Mos Martin a luat banul si s-a indreptat spre prisaca, dar cum a deschis usa magaziei, Muma-Padurii a inceput sa-l  blesteme:

- In animal ursuz, greoi si prostanac sa te prefaci, dupa chipul si asemanarea ta! Toata viaţa sa umbli dupa miere si niciodata sa nu te saturi! Si astfel Mos Martin s-a transformat intr-un urs mare si morocanos si de atunci se spune ca ursul umbla dupa miere, mereu nesatul si-si face salasul in grote nevazute de lumina soarelui.