Legende biblice de Craciun

“Un inger i s-a aratat lui Iosif in vis si i-a spus ca Irod cauta pe micul Hristos, spre a-l omori si i-a poruncit sa fuga in Egipt!”.

La auzul vocii ingeresti, Iosif s-a sculat si fara sa mai astepte zorile, a trezit-o pe Maria, a luat copilul in brate si au pornit la drum.

Magarul care incalzise cu suflarea sa trupul copilasului nascut in staul, se lua dupa ei. Iosig aseza atunci pe Maria in spinarea magarului, dandu-i si pe micul Hristos in brate. El umbla cu pasi repezi in urma lor. Dupa ce pasarisa Betleemul, luara drumul Hebronului, pe care iarna si ora matinala il faceau pustiu.

Maria cauta un loc adapostit ca sa se odihneasca si sa-si alapteze pruncul. Intrara intr-o grota. Legenda spune ca Maria, speriindu-se foarte tare, afland de urmarirea criminala a lui Iros, nu a vrut sa dea copilului sa suga din primul lapte. Ea stoarse mai intai sanul umflat, lasand sa cada cateva picaturi, pe care pamantul grotei le absorbi cu aviditate. Iata de ce, de atunci, aceasta grota poarta numele de “Grota laptelui”.

Dupa acest popas si alte cateva ore de drum, sfanta familie ajunse la campul pastorilor carora ingerii le vestisera nasterea Fiului lui Dumnezeu. De aici ei au ajuns in campiile regelui Solomon. Au traversat faimoasele gradini care in timpul lui Herodot mai pastrau inca ceva din vechea spledoare.

Drumul Hebronului era pentru calator un sir de surprize si amintiri istorice. Amintirile, Iosif si Maria le cunosteau. Pe aici au trecut Abraham, cand, ascultand porunca Domnului, s-a dus la Bersabea pentru a-si sacrifica copilul. Aici s-a oprit Iacob, plangand-o pe Rasela, aici a poposit David, inainte de a da atacul Ierusalimului. Hebron, in sfarsit, ii minuna prin maretia monumentelor sale.

Iosif si Maria, desi se grabeau sa paraseasca Palestina, pentru a scapa copilul de urgia tetrarcului, nu au putut rezista dorintei de a se opri cateva zile in cetatea sfanta. S-au indreptat apoi spre Gaza, iar de aici au luat prin desert drumul caravanelor, catre trebuia sa-i conduca pana in Egipt. Au trecut hotarele. Tot tinand calea desertuui au ajuns in Babilonul Egiptului. S-au odihnit si aici intr-o grota, pe care mai tarziu credinciosii au inaltat biserica Sfantului Sergiu. Si azi se arata doua adancituri in stancile bisericii, care, dupa legenda, ar fi formele lasate de trupul lui iosif si al Mariei, in timpul odihnei lor in grota.

Mai duioasa decat legendele de mai sus, este aceeea a sicomorului din Materieh. Copacul mai exista si azi. Un gard il fereste de ardoarea prea fierbinte a evlaviosilor pelerini. Trunchiul masoara sapte meti in circumferinta si nu are nici un coltisor fara inscriptii evlavioase. Copacul face parte din gradina Kedivului Ismail, gradina care poarta de secole numele de gradina Balsamelor. Iata si legenda sicomorului: Fecioara maria era atat de obosita cand ajunde la poalele sicomorului, incat ea nu a mai putut sa continue drumul pana la Heliopolis – un oras infloritor, unde Iosif spera sa castige painea cea de toate zilele.

S-au asezat la umbra unui copac. Maria a observat deodata cum cracile s-au oranduit in forma de bolta deasupra capului ei si a copilului. noaptea, o hainta de sacali, a trecut urland, speriindu-l pe micul Hristos. Copacul si-a deschis atunci trunchiul, oferind un adapost ferit mamei si copilului. A doua zi, Maria i-a cerut lui Iosif apa pentru a-si potoli setea. Dar apa pe care i-o aduse Iosif era atat de rea, incat Maria nu a putut sa o bea. Iisus se usca, scormonind pamantul. Si iata, deodata, un izvor limpede a tasnit din acest pamant. Dupa ce si-a potolit setea, Maria a spalat in aceasta si scutecele fiului ei. Din apa pe care a varsat-o apoi, din acesta apa miraculoasa, s-a inaltat deodata copacul balsamului.

Se pare ca dupa cateva zile de odihna in umbra sicomorului, Iosif si Maria s-au indreptat spre Helipolis, unde au asteptat momentul prielnic, pentru a se inapoia in Iudeea. Sederea sfintei familii in Egipt a fost de scurta durata, deoarece persecutorul or a murit chiar un an dupa nasterea Mantuitorului.

O legenda mai spune ca Iosif si Maria au adormit la picioarele Sfinxului, in apropierea piramidelor. Arabii si crestinii dau o mare importanta acestei legende si vor sa talmaceasca pe micul Hristos dormind intre ghiarele Sfinxului, ca o curioasa si fatidica intalnire intre antichitatea care se sfarsia si lumea noua care se nastea.