Leul si soarecele

Fabula «Leul si soarecele» a fost scrisa de scriitorul latin Phedru (30 i. Hr. – 44 d. Hr.) ne invata sa nu facem rau celor mai mici decat noi. Aceasta a aparut in volumul «Fabule».

Un leu, adormind intr-o padure, cum erau multi soareci de camp pe acolo, unul din a trecut din intamplare peste el. Trezit din somn, leul, cu o miscare iute, il prinde. Soarecele se ruga sa-l ierte, recunoscandu-si umilit greseala.

Regele, socotind ca nu e fapta mare a se razbuna, il ierta si ii dadu drumul. Dupa putine zile, pe cand ratacea incoace si incolo, leul cazu intr-o cursa. Cand s-a vazut prins in lat, a inceput sa rage tare. La glasul sau puternic, soarecele a venit si i-a zis:

- N-ai de ce sa te temi. Binelui mare pe care mi l-ai facut, iti voi aduce o rasplatire la fel.

Zise si incepu a cerceta madularele si legaturile. Pe data ce a cunoscut locurile de ros, s-a pus pe lucru si a taind legaturile, a liberat madularele leului.

Astfel, soarecele a scapat pe leul cazut in cursa si l-a inapoiat padurilor.