Univers de copil

Lev Nicolaevici Tolstoi - fabule

Şoarecele, cocoşul şi motanul

Un şoricel se duse să se plimbe. Umblă ce umblă el prin ogradă şi se întoarse la mama.

- Am văzut, mamă, două animale. Unul tare fioros, celălalt tare blând.

Mama îl întrebă:

- Ia spune, cum arătau acele fiare?

Şoricelul răspunse:

- Cea fioroasă umbla de colo până colo prin ogradă, avea picioarele negre, moşul roşu, ochii bulbucaţi, clonţul ca un cârlig. Când am trecut pe lângă ea, a deschis clonţul, a ridicat un picior şi a prins a răcni atât de tare, că nu ştiam unde să mă ascund.

- Acesta-i cocoşul, grăi bătrâna mamă. El nu face rău nimănui, să nu te temi de dânsul. Da cealaltă fiară, cum arăta?

- Cealaltă stătea tolănită pe-o parte şi se încălzea la soare. Avea gâtul alb şi pufos, lăbuţele cenuşii, netede, îşi spăla cu limba blăniţa de pe piept şi dădea uşurel din coadă când se uita la mine.

Bătrâna mamă spuse:

- Prostuţule, prostuţule. Păi ăsta-i chiar motanul!

Vulpea şi strugurii

Vulpea văzu nişte struguri frumoşi, daţi în pârg şi tot chitea să se înfrupte dintr-înşii.

Multă vreme ţopăi ea sub butuc, dar nu izbuti să ajungă la ei. Ca să-şi înăbuşe ciuda, zise:

Sunt încă acri.

Vulpea şi cocorul

Vulpea îl pofti pe cocor la masă şi îi aduse nişte zeamă într-o farfurie întinsă. Geaba se strădui cocorul să apuce ceva cu ciocul său lung, iar vulpea linse totul într-o clipită. A doua zi, cocorul o pofti pe vulpe la el şi îi aduse zeama într-un ulcior cu gâtul strâmt. Botul vulpii nicicum nu încăpu în ulcior, dar ciocul lung al cocorului îl goli la repezeală.

Lupul şi veveriţa

Sărind în joacă de pe o creangă pe alta, veveriţa căzu drept pe spinarea unui lup adormit. Lupul sări în picioare şi vru s-o mănânce. Veveriţa se rugă:

- Lasă-mă, lupule, să plec.

Lupul îi spuse:

- Bine, am să te las, dar numai cu condiţia să-mi spui de ce voi, veveriţele, sunteţi atât de vesele. În timp ce pe mine mă încolţeşte necontenit urâtul, de câte ori mă uit la voi, vă văd zburând şi zbenguindu-vă prin crengile de sus ale copacilor.

Veveriţa îi răspunde:

- Mai întăi lasă-mă să mă urc în copac, iar de acolo ţi-oi spune, căci aici mi-i frică de tine.

Lupul o lăsă, iar veveriţa se căţără în copac şi de acolo îi spuse:

- Urâtul te încolţeşte fiindcă eşti rău. Răutatea îţi mistuie inima. Pe când noi suntem vesele fiindcă suntem bune şi rău nu facem nimănui.

Doi cocoşi şi un vulture

Lângă o grămadă de bălegar, se băteau doi cocoşi. Unul dintre ei fiind mai puternic, îl bătu pe celălalt şi îl alungă de acolo. Găinile se adunară în jurul învingătorului şi prinseră a-l lăuda. Dar cocoşul vroia ca şi cei din curtea vecină să afle despre puterea şi faima sa. Atunci zbură pe acoperişul magaziei, bătu din aripi şi cântă cu glas răsunător:

- Priviţi-mă, l-am bătut pe celălalt cocoş! Nu se află alt cocoş pe lume care să se măsoare cu mine!

Nici nu apucă să-şi termine bine strigarea, că un vultur care trecea pe sus îl doborî, îl înşfăcă în gheare şi îl duse în cuibul său.