Mecanismul neurochimic al depresiei

Din ce in ce mai multe persoane sufera de depresiune nervoasa. Dar ce caracterizeaza persoanele deprimate psihic? Simptomul principal nu-l reprezinta, asa cum s-ar parea, anxietatea si nici suferinta, ci – o intensa oboseala. Cercetarile efectuate de specialisti reliefeaza faptul ca principalul indiciu al comportamentului depresiv ar fi incetinirea reactiilor psihomotorii. Bolnavul depresiv – se misca putin si lent, figura sa este impietrita, privirea fixa, vorbirea rara, iar gandirea inceata. El lasa impresia ca percepe greu ceea ce se intampla in mediul social in care traieste, reactionand cu intarziere la stimulii din lumea inconjuratoare. Aceasta lentoare a mecanismelor psihomotorii este acompaniata de anxietate, durere, de sentimente de culpabilitate si de devalorizare a propriei persoane.

Psihiatrii au incercat, de mai multa vreme, clasificarea starlor de despresiune nervoasa, luand in calcul diferiti factori, cum ar fi cauzele, simptomele, evolutia maladiei etc. S-a vorbit de depresiuni endogene, in care elementele interne, proprii individului, joaca un rol determinant in declansarea bolii, de depresiuni exogene, in care esentialul il reprezinta reactiile declansate de evenimentele exterioare, sau de depresiuni nevrotice, in care este incriminata structura psihica a individului. In prezent, cercetarile din acest domeniu au luat o alta turnura. Majoritatea specialistilor considera ca depresiunile nervoase sunt declansate de factori foarte diversi, atat biologici, cat si psihologici, ambele categorii fiind raspunzatoare, in proportii diferite, de imbolnavire.

Medicamentele antidepresive au efect pozitiv in 60-70% dintre cazuri, chiar si atunci cand terapia medicamentoasa este prelungita cateva luni de zile pentru a se evita recidiva. Intrebandu-se de ce medicamentele antidepresive sunt eficiente doar in aceasta proportie, unii specialisti au avansat ipoteza ca cei rezistenti la medicatia antidepresiva ar fi adevaratii depresivi, ca boala trebuie sa se defineasca in functie de medicamentele administrate. Dar medicamentele nu sunt decat un antidot; ele pot, cel mult, sa ajute la intelegerea mecanismelor de imbolnavire. Eficacitatea medicamentelor antidepresive cu creste direct proportional cu concetratia lor in plasma sanguina. Pentru unele, efectul scade atunci cand se depaseste o anumita doza. La aceeasi doza concetratia in plasma sanguina variaza de la persoana la persoana. Iata de ce trebuie sa se determine doza terapeutica pentru fiecare pacient in parte.

In ultimii ani, o atentie deosebita s-a acordat proceselor chimice implicate in transmiterea influxurilor nervoase in retelele neuronale, cercetarile psihofiziologice evidentiind faptul ca transmisiile sinaptice sunt asigurate prin intrarea in functiune a unor subsntante chimice, denumite mediatori sau neurotransmitatori. Se cunosc zeci de astfel de substante. Astfel, formatiunea reticulara din mezencefal, care cuprinde un sistem de activare generalizata a scoartei emisferelor cerebrale, are ca mediator sinaptic noradrenalina; aceasta impreuna cu un alt neurotransmitator – serotonina – sunt implicate in mecanismele depresiunii nervoase.

Pentru fiecare tip de mediator chimic, psihofarmacologia dispune de “droguri” – termen ce desemneaza toate substantele cu actiune asupra functiilor biologice ale organismului – care actioneaza selectiv, determinand blocarea sau stimularea secretiei mediatorului.

Medicamentele antidepresive releva un mecanism divers: unele stimuleaza, altele inhiba secretia neurotransmitatorilor.

Dar pentru a intelege actiunea medicamentelor antidepresive, trebuie vazut cum este asigurata propagarea influxului nervos de la un neuron la altul prin intermediul neuromediatorilor. Trecerea influxului nervos prin sinapsa – zona de jonctiune dintre neuroni – se face in trei etape: eliberarea medicatorului chimic de catre neuronii presinaptici; acumularea acestuia in spatiul sinaptic; receptia de catre neuronii postsinaptici. Sistemul de eliberare-receptare a neuromediatorului ectioneaza ca o pompa, blocarea sau suprastimularea uneia dintre aceste trei etape fiind urmata de perturbarea in functionare a structurii nervoase respective.

Aceste mecanisme sunt astazi elucidate. Raman insa latele, cunoscute partial, cum ar fi, de pilda, relatia dintre comportamentul depresiv, structura neuronala, medicament si vindecare. Anumite date conduc spre o prima concluzie, si anume faptul ca doi mediatori chimici – noradrenalina si serotonina – sunt implicati in mecanismele depresiunii nervoase. Astfel, in creierul celor care s-au sinucis s-a gasit o concentratie sportita de noradrenalina si serotonina. Pe de alta parte, in urna si lichidul cefalorahidian al persoanelor depresive s-a masurat o concentratie ridicata a acestor substante.

Cu toate rezultatele obtinute in acest domeniu, mecanismul de actiune a diferitelor sisteme de neurotransmitatori ramane inca o problema deschisa, el fiind extrem de complicat. Adina Chelcea