Melcul - compunere

Corpul melcului e moale si balos. El e adapostit intr-o scoica sau ghioace varoasa. Aceasta il fereste de dusmani si-l apara de uscaciune, caci la uscaciune melcul nu o duce mult, ci piere.

Ziua, cand e cald, sta de obicei ascuns in ghioace. Dupa ploaie ori noaptea, cand pamantul e umed, isi scoate din casuta sa o parte a trupului si se intinde pe pamant. Atunci i se vede capul cu cele patru cornite ce-i slujesc la pipait.

In varful celor doua cornite mai mari are doi ochi negri. In gura, melcul are o limba tare si aspra ca o pila. Cu ea roade frunzele verzi ale ierburilor si ale pomisorilor de prin gradini si vii. El este un animal stricator. Unii melci se hranesc cu mortaciuni.

Melcul nu are trebuinta sa alerge dupa hrana. El o gaseste din belsug pretutindeni si de aceea abia se misca, zbarcindu-si trupul. Partea trupului, cu care se taraste, se numeste picior.

Iarna, melcul sta amortit in ghioace, caci n-are cu ce se hrani. Carnea unor melci e buna de mancat.