Memoria senzatiilor

Exercitiile simturilor trebuie sa produca amintiri senzoriale exacte. Intrucat amintirile din prima copilarie sunt cele mai vii si mai durabile, e necesar ca memoria copiilor sa pastreze numai imagini exacte si complete.

De aceea, copiii, care n-au invatat niciodata sa pipaie, sa vada si sa auda – in intelesul vederilor lui Rousseau – n-au in memoria lor decat imagini confuze, in parte gresite si peste tot rau plasate. Ei vor avea de indreptat mai tarziu multe din primele lor greseli, care se interpun ca un val intre obiecte si simturile lor.

Iata un exemplu curios in istoria picturii: multi nu recunosteau in tablourile lui Rembrandt acele efecte de clar-obscur pe care le puteau observa in propriile lor case.

Pictorii si sculptorii au dezvoltat memoria culorilor si formelor, pe care si-au exercitat-o din copilarie. Ei deosebesc astfel nuantele de colorat si diferentele de forma, acolo unde ochiul profan nu gaseste nicio deosebire.

Nu putem sti care dintre copii sunt sortiti sa devina mari artisti, dar, fara a ezita sa pregatim pentru viitor pictori si sculptori, trebuie sa invatam copiii sa vada exact si sa se bucure de spectacolele frumoase, pe care natura le desfasoara inaintea ochilor nostri.

In toate meseriile, in toate muncile cu mainile, memoria pipaitului si memoria miscarilor isi au importanta lor. Ea nu de dezvolta decat prin exercitiu. Vechea disciplina presupunea copiii ca infirmi, atunci cand le cerea “sa stea cu mainile nemiscate”, cu bratele incrucisate “sa nu puna mana pe nimic”.

Dorinta launtrica a unui copil este de a invata sa faca ceea ce vede ca se face. Ambitia sa instinctiva este de a fi la randul sau creator. Cautand sa transforme unele materii (hartie, strofa, ata, scandurele, plastilina) in obiecte noi pe care le viseaza, copilul afla calitatile si proprietatile esentiale ale acestor materiale. Memoria lui inregistreaza greutatea, componenta, conditiile echilibrului, rezistenta la incercarea de a le indoi, de a le rupe, de a le faramita, de a le modela cu mainile. In felul acesta el nu inregistreaza numai calitatile vizuale privite de la distanta, ci si calitatile specifice ale corpurilor dupa experientele sale practice.

Exercitiile simturilor, bine oranduite, indeplinesc rolul de furnizori harnici ai memoriei concrete si procura baza cunoasterii lumii din afara.