Univers de copil

Musca - povestire

Va oferim spre lectura povestirea “Musca” scrisa de Sidonia Dragusanu.

Din intamplare, ba sa spun drept si din curiozitate – ca asa sunt eu, imi place sa ma var in toate – am nimerit intr-o zi, intr-o clasa cu copii. Erau multi la numar, sedeau alaturi umar langa umar, in bancile asezate-n rand, si era tacere … tacere sa ma auzi pe mine zburand! (Caci eu cand zbor, bazai ca un motor.)

M-am plimbat pe pereti, pe dusumea - in voia mea, ca la sosea -, apoi, netam-nesam, am poposit pe lampa din tavan. Si-am stat acolo pe plafon si am privit ca din balcon – la teatru – cu toate ca nu aveam bilet platit. Am si aplaudat odata pe-un baiat care, la lectie, de fel, de fel nu s-a-ncurcat.

Dar am de pus o intrebare: de ce un altul – ciufulit – statea sub banca ghem, pitit? De ce-i placea sa stea asa, chircit acolo, pe podea? Ii era frica de ceva? Sau se ferea de cineva? Si din ascunzatoarea sa, de ce deodata a tasnit, senin si parca-nveselit, cand profesorul a iesit?

Mintea mea – cum vreti sa fie? – mica-i cat o gamalie.

Nu m-ajuta sa pricep pentru ce a stat ascuns?! Si va rog sa-mi dati raspuns!

Va salut cu plecaciune

Si-mi iau zborul iar in lume …

Semnat:

O musca oarecare, cu sase picioare si doua aripioare.